Monday, February 28, 2011

Capitolul IX - Eyeliner si lacrimi. La multi ani, Cat!

  Nu intelegeam extazul si emotile pe care le traiau cei din arena. Pentru mine era un joc in care creaturile magice, cum ar fi vampirii, vampiruizii, ddruizii, spiritele si cameleonii, foloseau puterile magice pentru a castiga. Eram acolo doar pentru Rose si Jeremy.
  Emily era langa mine si era la fel de plictisita ca si mine.
  - Hei, Emily, stii ceva de Dawn? am intrbat-o, nevazandu-mi hranitoarea.
  - Habat n-am unde e. Mi-a zis ca o sa intarize. Probabil este cu... ah.. cum il chema?
  - Uhhh... Andrew?
  - Da! Cu Andrew. Mi-a zis ca o sa se vada cu el inainte de meci.
  - Asta stiam . Dar m-a sunat inainte de meci sa.mi zica despre ce a facut cu el. Tine-mi locul, ma duc pana la ea in camera.
  - Bine, te astept aici.
  Am fugit pana la camera lui Dawn. Am ciocanit. Din interior se auzea muzica. Era ciudat. De ce nu imi raspundea.
   - Dawn! Deschide! Vrobesc serios!
   Dawn a deschis usa, dar arata ciudat. Nu avea bluza pe ea, iar pupilele ii erau dilatate.
   - Ce e? a zis ranjind.
   - Dawn, ce faci?!
   - Hei, Kitty, tu ce faci? m-a saltutat Sander, care era la fel de imbracat ca Dawn, si era plin de rujul roz al acesteia.
   - Ce naiba?!
   - Hei, Cat, uite...ah
   - Sander! Ce i-ai facut?!
   - Nimic, kitty. M-a rugat sa vin la ea cu ceva marfa. Vrei si tu?
   - Nu! Sander, tu ai idee ca Jeremy joaca acolo si tu ai profitat de lipsa elevilor pentru a te droga?! i-am reprosat in timp ce i-am dat o palma.
   - Hei, a zis ca nu-mi cere sa vin. Stai calmaa.
   - Sander, iesi! Acum!
   - Bine, kitty. Gata, calmeaza-te!
   - N-o sa ma calmez daca nu pleci!
   - Cat, lasa-l. Te rog. S-a milogit Dawn de mine.
   - Dawn, taci. Du-te, fa-ti un dus si imbraca-te.
   - Nu vin la meci, oricum.
   - Nici nu te luam. Stai la mine in camera. Singura, ca sa nu faci mai multe prostii.
   - Ce?!
   - Da. Du-te, eu raman sa strang si vin dupa.
   Dupa ce am incuita-o pe Dawn in camera mea, m-am intors la meci, desi mai erau cateva minute.
   - Hei, Emily, ce s-a intamplat?
   - Am pierdud in a2a repriza. Ce facuse Dawn?
   - Se drogase cu Sander.
   - Ce? Unde e acum?
   - Acum e in camera mea. E bine.
   Am fost inrerupta  de suporterii echipei Sfantul Stefan. Castigasem.
   M-am duc cu Emily si Eric la Roslyn si Jeremy. Erau transpirati si obositi,
   - Feliciraii! Veniti diseara?
   - Da, normal! au raspuns toti in cor
   - Bine, ne vedem la 8 in poarta. Eric, ia-le is pe Ava si Lynn.
   - Okei. Ne vedem la 8.
  Am plecat la mine in camera si mi.am bagat castile in urechi, si m-am lasat pierduta in muzica. Cand am ajuns in camera, Dawn era in bucatarie.
  - Ce faci? Acum pot pleca?
  - Mda... Cum vrei.. Ai mancat?
  - Nu, nu mi-e foamne. Ne vedem mai tarziu?
  - Cred.
  - Binee. Paa, a zis sarutandu-ma pe orbaz si plecand.
  - pa..
  Dawn disparu repede. M-am dus in baie si m-am asezat pe jos, ascultand inca muzica. Cred ca am stat destul de mult timp acolo, pentru ca Cedric a venit cu o expresie ciudata pe fata si m-a ridicat de pe jos.
  - Cat?! Esti bine??
  - Uhm.. Ce? Da, sunt bine.
  - Stai aici de o ora! Am venit acum 45 de minute si credeam ca faci dus.
  - Ah, nu. Nu stiu, am un sentiment ciudat.
  - Ce sentiment? L-ai mai avut?
  - Nu cred. Poate sunt emotionata doar.
  - Probabil. E 6, du-te sa te pregatesti. Iti ia si asa destul de multi timp.
  - Okei. Cheam-o pe Ros, te rog.
  - Bine, ai grija.
  Am intrat in dus si cand am iesit Ros era pe pat. Era superba. Parul ei negru era prins intr-un coc neglijent, dar elegant. Purta o rochie rosie pana la genunchi si o pereche de balerini negri. Era eleganta, dar hainele ii lasau loc de miscare.
   - Uau!
   - Ce? Se vede aiurea?
   - Nunununu! Arati minunat.
   - Mersi.. Te imbraci si tu azi?
   - Da,da.. Dar nu stiu cu ce.
   - Sunt haine, nu e asa de greu.
   - Ma duc jos, s-o iau pe Emily. Ne vedem afara.
   - Okei. Pa..
   Mi-am pus o rochita neagra, scurta si o pereche de platforme inalte gri. Parul l-am lasat desfacut, prinzand doar bretonul.
                                                             *   *   *
    - Hei, uite-o is pe sarbatorita! a zis cedrica in timp ce ma imbratisa.
    Am cotrobait prin cluburile din apropiere, dar niciunul nu avea o atmosfera placuta, Toti simteam o presiune ciudata,
    - Cedric, putem sa luam cateva beri sau niste cidru si sa mergem in padure, a zis Ava.
    - Bine! hai sa luam bere.
    Am cautat cel mai apropiat magazi si ne.am retras in padure. Ava a facut un foc cu ajutorul energiei sale si am stat toti in jurul focului pana cand.. Am avut o senzatie ciudata
    - Varcolaci! a strigat Jeremy.
    - Ce?!
    - Da! I-am vazut si eu, ii simt. Stiu ca ai si tu o senzatie ciudata. a zis Ros.
    - Ros avea dreptate. Presiunea, era sentimentul pe care il avusesem dupa spectacolul lui Emily.
    -Ava, Lynn, imi pare rau. Chiar nu vroiam sa avem parte de o lupta de la prima noastra iesire.
    - Nu-i nimic, ma plictiseam oricum.
    - Ava!
                                                        *   *   *
   Simteam cum se apropie varcolacii. Era un sentiment groaznic, mult mai puternic . Greata mi se intetea si ii vedeam pe toti din jur cum se pregateau. Eu si Emily eram in mijlocul lor, formasera un cerc in jurul nostru. Era o altfel de lupta. Nu vazusem o lupt acu shamani si vampshi niciodata. Lynn isi pregatea magia, mica cicatricve de pe obrazul ei era albastruie iar ochii ii erau puternic roz. Ava emana o energie ciudata, care ma calma.
   - Cat, Emily, stati acolo. a strigat Eric.
   Apareau furiosi din desisul padurii. Erau uriasi, mult mai mari decat cei de ultima data   . Eram transpusa din mintea lui Jeremy in a lui Ros. Era groaznic, schimarile bruste ma copleseau, eram ametita.
    Un varcolac urias, negru, a sarit spre Lynn. O credeau veriga slaba, dar nu era nici pe departa slaba. Varcolacul fu prins intr-un vartej plin de frunze si crengi, apoi cazu jos, sub forma umana. Avea tenul masliniu si parul brunet si lung. Avea in jur de 25 de ani, dar nu era varcolac de mult timp, asta explicand impulivitatea lui, dar si faptul ca judeca dupa aparente. Sarise la Lynn pentru ca parea mai firava, dar s-a inselat. Lynn era chiar puternica.
     Jeremy si Ros blocau multe atacuri ale varcolacilor, aparandu-si spatele unul altuia. Ava se lupta cu un varcolac gri si mare, aplicand tot felul de vraji asemanatoare cu cele ale lui Lynn. Eric iesise din campul meu vizual. M-am concentrat in a o calma pe Emily, care tremura. Ava nu avea acelasi efect calmant asupra oamenilor.
      Am fost transpusa in mintea lui Jeremy. Eram eu si un varcolac care sarea pe mine. M-am intors, iesind din mintea lui exact atunci cand Eric a sarit intre mine si atacatorul meu care l-a doborat pe Eric. O descarcare electrica facu varcolacul sa cada mort pe pamant.
     Eric zacea pe frunzele umende, era grav ranit. Am cazut in genunchi langa el.
     - Cat, omoara-ma. Te rog.
     Staim ca nu va supravietui. Era zgariat si muscat de varcolac.
     - Nu.. nu pot. Eric... nu face asta. Te rog.
     - Poti s-o faci. Jeremy te-a invatat cum.. Nu ti-ar fi greu.
     - Cat, fa-o! a tipat Ava.
     - Nu pot! Suroaie de lacrimi mi se scurgeau pe obraji. Eric era ranit, pe moarte, iar eu trebuia sa ii iau ultima suflare.
     Ava s-a asezat la capul lui Eric si mi-a zis cu durere in ochi.
     - Ia-ti adio de la el.
     M-am aplecat si l-am sarutat apoi Ava i-a sucit gatul, omorandu-l.
     Simteam o energie ciudata si calmata care imi umplea corpul. M-am uitat la Ava, si ea o simtea. Era puterea lui Eric. El ne trimitea ganduri frumoase mie, lui Ava si lui Lynn.