Capitolul VII - Mai e putin.

                Alice statea exact in capatul coridorului meu si nu parea fericita, satisfacuta, sau oricum se simtea dupa ce ma facea sa ma simt prost pentru ca tin la Eric.

        - Alice. Ce faci aici?

        - Buna si tie, Cat. Imi e greu sa iti zic asta, cu atat mai mult cu cat esti persoana pentru care baiatul visurilor mele o iubeste, dar imi pare rau pentru mai devreme. Am fost rea cu tine, pentru ca ai ce eu nu pot avea. Iar Eric chiar pare sa tina la tine… Scuze.

        - Lynn mi-a zis ca a fost ceva intre voi doi. Ce anume.

        - A fost acum un an si ceva, inainte ca Eric sa vina la Hettlegrun. Era altfel atunci, acum e schimbat, inainte era superficial, si sincer, esti prima fata cu care are o relatie. Adica voi doi ati facut sex macar?

        - A.. Ce? Nu.. Nu am facut. Nici nu a fost in discutie. Nu am vorbit despre asta …

        - El nu putea sa tina la nimeni pana acum. Ava, Lynn si eu eram partenerele lui de iarba, dar eu eram indragostita de el, inca sunt, dar nu vreau sa stie asta. Inainte el statea la Azuc pe timpul scolii, iar in week-end pleca, dar din clasa a VI-a, nu a mai studiat si a ramas la scoala doar pentru protectie.  La o petrecere ne-am imbatat destul de rau… Si… Alice avea lacrimi in ochi. Nu mai conteaza. Lasa. Ti-am zis deja prea multe!

        - Alice, stai! Dar era prea tarziu. Alice era vampir, deci se misca foarte, foarte repede.

        M-am dus in camera si am intrat in dus. Imi placeau zilele cu meciuri. Scapam de doua zile de scoala, sau ma rog, de ultimele patru ore. Si asa, fusese o zi obositoare, iar ziua mea era in trei zile. Matusa Reea si Cedric veneau sa ma viziteze, probabil sa ne scoata pe mine, Jeremy, ros si fetele la cumparaturi, iar Eric putea sa petreaca mai mult timp cu Ava, Lynn si Alice, sa lamureasca lucrurile.

        “ You’re better than drugs/ Your love is like wine..” mi-am ridicat telefonul si era Cedric.

        - Oh, buna. Ce faci?

        - Nu pari fericita sa ma auzi, pitico. Intrearea e ce faci maine seara, dupa meci? Ma gandeam sa va scot undeva pe tine, Ros si Jeremy. Poate si pe tipul ala Eric. Ce zici?

        - Hm… Sunt si verisoarele lui Eric aici, si nu ma prea inteleg cu una dintre ele… Pot sa vina si ele?

        - Bine, va iau maine la 8. Sunt membru al familiei, deci am dreptul sa te iau pentru un week-end, si am peste 17 ani, deci am dreptul sa ii pot lua pe ceilalti. A adaugat Cedric distrat.

        - Bine, o sa ii anunt. Paa. Ne vedem maine dupa meci.

                                                     *  *  *

        Urmatoarea dimineata m-a trezit Jenny, colega mea de banca de la ora de schimb de experiente.         Chiar daca nu aveam ore Jenny a venit sa ma ia pentru a merge la cantina. Ea si Jeremy se placusera, dar nu au reusit sa fie niciodata impreuna. M-am imbracat repede cu o pereche de colanti si un pullover lung verde, care imi facea ochii sa para gri.

         - Hai mai repede, somnoroaso!!

         - Bineee, bine! Vin chiar acum.

         - Ce faci?

         - Mbine. Astept meciul… am zis plictisita.

         - Si eu! Toti asteapta meciul… a zis entuziasmata

         - Aha, super.

         - Dupa meci eu si David mergem in padure.

         David era prietenul ei, si era atacant la Slainder, asadar era masiv, ceea ce contrasta clar conformatia lui Jenny, care era chiar mai mica decat eram eu. David era brunet si avea ochii caprui.  Exact in acel moment, David aparu din padure, unde se antrena de obicei. Iar Jenny a sarit in bratele lui. Si l-a sarutat.

         - Ma duc la cantina, i-am zis lui Jenny, iar aceasta a facut un semn din mana.

         Cand am intrat in cantina i-am vazut pe Ros, Eric, Ava, Lynn si Alice la o masa.

          - ‘ Neata! Ce faci? A zis Eric in timp ce se ridica pentru a veni la mine.

          -  Hei, stiti ca maine e ziua mea, si Cedric a hotarat sa ne scoata in oras. Ava, Lynn, Alice veniti?

          -  Mi-ar place sa vin! a zis Lynn, si cred ca si Ava ar vrea, asa-i?

          -  Mda... Sigur, ar fi foooooaaarte tare. a zis destul de fals, dar a acceptat. Alice vi?

          -  Nu. O sa fac bagajele. Le fac si pe ale tale Ava?   

          -  Cum vrei. Mersi.

          -  Diseara la 6. Ok?am zis in timp ce ma intorceam.

          -  Nu ramai sa mananci? a zis Ros.

          -  Nu. Jeremy nu stie inca, si vreau sa-i zic personal.

          Am iesit din cantina si am alergat catre cladirea baietilor pentru ca afara incepuse sa ploua iar eu nu eram pregatita pentru asta. Cand am ciocanit la usa lui Jeremy am fost surprinsa cand, in loc sa imi raspunda el, mi-a raspuns Sander.
          - Kitty. Ce faci? Intra. 
          - Hei, San. Jer este?
          - E in dus. Jeremy, ai grija cum iesi, Kitty e aici. Kit, eu ma duc sa fac exercitiile, a adaugat faceandu-mi cu ochiul si  iesi pe usa.
          M-a surprins faptul ca el chiar facea exercitii, in loc sa fumeze.
          - Hei, Cat. Ce faci aici? Jeremy avea pe el doar o pereche de blugi. Iar abdomenul lui arata foarte bine. Jeremy chiar arata bine. 
          - Hei, aa stii ca maine e ziua mea. Si Cedric vine sa ne scoata in oras dupa meci. Vine sa ne ia la 7. Vi da?
          - Normal. Nu as rata ziua ta pentru nimic in lume.  La 6:30 sunt la tine. 
          - Pune-ti ceva mai gros pe tine. Afara ploua. L-am pupat pe obraz si am plecat.
                                                  *   *   *   
             
          As fi vrut sa am timp sa dorm, dar meciul mai avea un pic si incepea meciul, asa ca m-am limitat la un dus si la a-mi schimba hainele. Mi-am pus un hanorac si blugii verzi si am pus o ciocolata calda la facut. 
          - Caat. Mai e jumatate de ora pana la meci! Esti gata?
          Ros si Jeremy m-au speriat cand au navalit in camera. Erau entuziasmati  si emotionati. Era un joc destul de important, iar Azuc avea in fiecare an forte noi. Fiecare an era o noua provocare si nimeni nu stia cine va castiga.
           
         

         

            

Capitolul VII - Let the game begin.

   Curtea din spate a Acedemiei era plina de elevi din Azuc. Cele doua scoli erau in razboi de mult timp, ambele avand elevi talentati, care puteau inca de mici sa controleze puteri uriase. elevi cu puteri speciale. Azuc si Hattlegurn erau cele mai bune Academii din Alaska.

    In Azuc era shamani, vampirii, vampshi ( erau in aceeasi categd.orie a hibrizilor cu vampiruizi si campirii, doar ca erau mult mai puternici decat vampiruizii. Campirii, insa, erau cei mai puternici, fiind combinatia dinte vampirii magici si cameleoni, cele mai puternice doua fiinte din lumea magica), cameleoni si spirite. Spiritele, asa-zisele fantome, erau preferatele mele. Erau amuzante, iar atunci cand aveam meciuri cu Azuc, o speriau pe directoarea noastra . Probabil ca nu-i suportau, dar, eu una, chiar ii placeam
    Am cautat, cu privire, chipuri familiare. Si atunci am vazut doua fete, foarte diferite,dar, totusi, semanau, Semanau intre ele, si semanau si cu Eric.
    Una dinte cele doua fete avea parul aceeasi culoare ca Eric, dar ochii ii erau roz. Shamanii, vampshii sivampirii cu puteri magice isi schimbau ochii in functie de elementul pe care-l controlau, iar rozul era pentru aer. Fata de langa ea era mai inalta, si avea un stil asemanator cu Roslyn, numai ca nu avea masa musculara a lui Roslyn. Avea ochii mov, deci controla energia, ceva destul de rar la vampshi, pentru ca ea nu era shaman, era vampha, si parul lung si negru.
     Amandoua aveau aceeasi fata angelica, aproape ca a lui Eric. Fata vampsha avea o expresie rece, care, alaturi de stilui ei, contrasta  micuta fata shaman de langa ea.
      De ele s-a apropiat o fata vampir, cu parul blond inchis, cu ochii verzi. Ea nu semana cu niciuna dintre fete. Bruneta nu se uita la ea, dar,desi se vedea ca o asculta, se uita atent la mine. Ochii ei erau... reci.
      - Ce faci? am tresarit. As fi recunoscut oricand vocea acea vesela la suprafata, dar, daca ascutai atent, puteai sa simti tristetea din ea. Era Dawn.
      Purta o rochita alba, cu buline mici si negre . Era nepotrivit pentru avea zim dar acela era stilul lui Dawn.
      - Ah.. nimic, m-am intors, si abia atunci am realizat ca ochii ma usturau si lacrimau.
      - Nu s-ar zice. Cine-s  alea? a zis Emily cu o nota de dispret, din spatele lui Ros.
      - Bruneta... Am visat-o pe bruneta!  Dar nu era asa. Era delicata, gingasa. Parea o schimbare buna. Acum nu mi se prea pare. Ros isi scoase pachetul de Dunhill rosu, isi aprinse o tigara, si continua sa vorbeasca printre norisori de fum. Mi-a lasat niste semne ciudata pe palma. Uite, le-am scris pe ceva, a zis in timp ce cotrobaia prin geanta. Apoi a scos o hartie mototolita. Erau in alfabetul vechi alchimic. Invatasem despre el in a 7-a, dar nu stiam sa il descifrez. Era un alfabet uitat de mult timp, asa ca profesorii nostrii nu stiau sa il descifreze.
      - Cat! Vino sa iti prezint pe cineva. era vocea lui Eric. M-a luat de mana si m-a dus la cele doua fete.
Ele sunt Ava si Lynn, verisoarele mele. Ava, Lynn, ea e Cat, prietena mea. Oh, si ea e Alice, o buna prietena de-alor .
      - Oh, deci ea e faimoasa... Oh, doamne dezamagitor. Sincer, Eric. Hattlegrun, chiar te-a schimbat mult. Nu ai fi iesit cu un alt vampiruid nicodata. Iti amintesti " Nu ies cu hibrizi"? Eric, dragule, ce e cu tine?
      - Al, termina. Te faci de ras! s-au rastit si Eric si Lynn la ea. Ava, in schimb, parea amuzata. O distra cum Alice vorbea de mine, de Eric... Era ciudat.
      - Ava, Alice, putem vorbi pentru o clipa?
      Era prima data cand vroiam sa intru in mintea unui vampir si nu puteam. Lynn s-a intors spre mine si mi-a zambit.
       - Daca ajungi sa o cunosti e mai draguta... Nu e asa de rea. Doar ca Alice il place pe Eric de mult timp, si cand a auzit ca are prietena o hibrida, mai ales o vampiruida, s-a enervat. E destul de periculoasa... Nu ar trebui sa te pui cu ea...
       - Nici nu am de gand sa ma pun cu ea. Nu am nimic cu ea. Eric este prietenul meu si tin la el. Indiferent de ce ar face Alice eu nu ma despart de Eric. Si cu cat imi face mie mai mult rau cu atat Eric o va dispretui mai mult, iar ea e destul de desteapta ca sa realizeze asta. Nu imi pasa ce i-a facut Eric lui Alice. Probabil chiar a ranito... Dar pur si simplu eu tin mai mult la Eric decat am tinut la orice alt baiat inainte. Asa ca imi pare rau pentru Alice, dar nu o sa imi ratez sansa pentru ca ea sa alerge dupa Eric.
       - Eric tine la mine! am auzit vocea lui Alice in spatele meu. Privirea ei ma speria. Ochii ei erau mari si verzi acum, spre deosebire de mai devreme, era furioasa... ma amuza.
       - Am inteles. Asta e motivul pentru care nu a zis niciodata nimic de existenta ta. Si a uitat sa te si mentioneze. M-am spre Eric care inca vorbea cu Ava. Eric, eu ma duc la Ros, Emily si Dawn.
       - Vin si eu. Eric era dezamagit de Ava si Alice. Chiar spera ca o sa se comporte frumos cu mine... Dar nu au facut-o.
       Eric m-a sarutat usor pe buze si m-a luat in brate.
       - Pa, Lynn. Multumesc pentru dovada ta de maturitate. a zis apasat Eric. Era destul de suparat...
       In curtea scolii domnea haosul, dar chiar si asa un baiat shaman cu o drujba in mana era ceva ciudat, insa Jeremy parea distrat de baiatul shaman.
       - Ce naiba?!
       - Oh, inca un ciudat din Azuc. El e Mike. E destul de haios..a zis Jeremy. Ii place  sa faca asta. Super, nu?
       - Daca asta iti place tie. Am zis sarutand-ul pe obraz. Ne vedem un pic mai tarziu. Trebuie sa verific ceva la bibleoteca. Paaa. Le-am spus baietiilor si am fugit, lasand-ui acolo, desi Jeremy nu-l prea suporta pe Eric.
    

Capitolul VI – Roslyn, ce mama naibi?

Camera era goala, absolut goala. Roslyn si Dawn nu erau nicaieri.
- Ce naiba?! Oh, nu. Roslyn a plecat la antrenament. Maine e jocul de Slainder.
Slainder era un joc ce se practica numai la fiinte magice. In echipa erau 8 jucatori: patru atacanti, un aparator , 2 marginasi si un cautator. Existau 2 mingi. Una pentru a inscrie, folosind numai puterea magica sau fizica, in functie de ce erau(daca isi foloseau celelalte puteri erau descalificati) si incearca sa o duca dupa o anumita linie, numita Ante. Aici erau implicati atacantii. Marginasii... nu prea erau implicati. Ei au voie numai sa zboare si sa prinda mingea cea mare numita Soft folosind puterea Setna, puterea de pe luna, deci da, era un joc de noapte. Cautatorul trebuie sa prinda mingea cea mica numita Pain. Da, acest nume a fost pus cu un motiv. Pain este o minge mica, dar atunci ca simte ca este in pericol isi creeaza un scut din ace, facandu-l pe cautator sa urle. Totusi, Pain poate fi luata prin surprindere. In caz ca ambii cautatori zaresc mingea cand aceasta se duce in cercul albastru de la marginea terenului, totul e permis, si jocul mare se opreste. Atunci incepe "adevaratul joc". Se porneste o lupta, in care este permisa orice fel de magie si.. cel mai puternic invinge, aducand victorie echipei sale, iar Jeremy era cautator si Roslyn era aparator.
- O, doamne! Uitasem de joc, si uitasem ca azi are ultimul antrenament. Eric, trebuie sa fug, scuze, i-am zis, si dupa l-am sarutat usor pe buze.
- Oh, okei. Ai grija sa nu te mai bagi in belele, a adaugat chicotind.
M-am intors si m-am strambat la el, un obicei destul de prost de-al meu. Am fugit la sala de sport, iar Roslyn era exact unde ma asteptam, in mijlocul terenului.
- Roslyn! eram destul de calma, dar stiam destul de multe trucuri cu elementele naturii, asa ca stiam si cum sa amplific sunetul. Vocea mea a rasunat in toata sala, si Jeremy, care stimula un atac asupra unui vampir. Existau vampiri care aveau gene de vampiruizi combinate cu cele de vampiri, asa ca aveau puteri magice, iar vampirul respectiv avea destul de multa putere.
- Cat, O, frate! Stii ca sunt bine ca nu mai am nimic.
- Ros.. Te astept aici, am spus aproape teleporatandu-ma pana la un scaun din tribuna.
Simteam presiunea, si ma plictiseam, asa ca am intrat in mintile celor ce erau acolo. Erau stresati din cauza meciului, se temeau ca nu vor castiga, desi jucau contra unei echipe care pierduse multe jocuri. Azuc, scoala cu care urma sa se tina meciul, era o scoala pentru vampiri, shaman, cameleoni si vampshi, un fel de vampiruizi mult mai puternici, care se puteau si din spirite, fantome cu le spuneau oamenii.
In lumea magica mai existau si oameni care aveau puteri magice, cum ar fi clavazatorii, telechinetcii, vampirii energetici si cei care puteau vraji oamenii exact asa cum puteam si eu. Ei nu erau doar oameni. Erau mult mai mult de atat, pentru ca aveau gene de vampiri, druizi, shamani si cameleoni. Acestia din urma erau oameni care se puteau transforma in alte animale, iar o muscatura de cameleon putea transforma un vampsh, vampiruid, druid sau vampiruid in cameleon, facand astfel un druid sau un vampiruid sa aiba control asupra unui singur element, acela pe care erau clasificati.
Un salut m-a scos din transa mea. Vocea ii apartinea lui Jeremy, iar Roslyn era in spatele lui, transipirata.
-Oh. Buna. Ce ai facut cu Sander?
- Nimic. A trebuit sa vin la antrenamente. O lasam pe diseara. Vine si Ros, tu mai vi?
Diseara, pentru noi, era , de fapt, rasaritul pentru oamenii normali.
- Nu! Maine aveti meciul. Meci la care aveti nevoie de control total.vorbeam repede, ceea ce se intampla atunci cand ma enervam.
- Glumeaaam, Cat. Nu te enerva. a ras Jeremy calm si m-a imbratisat. Ros a sarit peste noi, trantindu-ne peste cateva scaune.
- Hai sa mergem sa vedem un film la mine. a zis ea razand. Si asa maine nu avem scoala.
Intradevar nu aveam ore, datorita meciului, si scoala avea sa se umple de elevi din Azuc.
Ros si Jeremy s-au dus la dusuri, iar eu m-am dus la Eric, urmand sa ne intalnim la Ros in camera.
Eric era langa un copac si se uita pe un pliant. Ii lipsea viata obisnuita. Inainte sa vina la noi in scoala, pentru ca venise din clasa a 9a, traise printre oameni, una dintre preocuparile sale fiind bmx-ul. Academia, insa, nu nu accepta astfel de hobby-uri, sau orice alt obiect personal ce ar putea distruge proprietatile scolii. Jeremy, alaturi de Roslyn, distrusera multe proprietati ale scolii, fiind pedepsiti de atat de multe ori, ca nici daca ma chinui nu-mi aduc aminte o zi in care scoala sa fi avut liniste cand ei erau impreuna in clasa. Ros era sora de putere a lui Jeremy.
Odata ce intrai la liceu vampirii si druizi erau alesi pentru apararea uui vampiruid, ei doi fiin promisi si jurati pentru a ma apara pe mine. Vampirul si druidul , aparatori ai aceluias vampiruid, erau frati de putere, adica aveau puteri asemanatoare, care mergeau in sens diferit. Jeremy putea prevede lucrurile rele, si Roslyn pe cele bune, de aceea Jer era vesel, iar Ros era pesimista.
- Hei, a zis Eric pe un ton care numai vesel nu era
-Ce s-a intamplat?
-Ava, verisoara mea vampsha, vine maine aici. E aducatoare de belele
-Nu stiu, Jeremy nu a vazut nimic rau, de obicei are trairi intense atunci cand are premonitii, iar eu nu am mai fost de mult in mintea lui. In schimb, Roslyn zicea ceva de o fata pe care a visat-o zilele trecute. Cine stie, poate va fi o schimbare buna. i-am zis zambind, apoi l-am sarutat usor pe buze

Capitolul V - Schimb de experiente.

       Camera lui Jeremy era pe capatul culoarului, asa ca nu i-a luat mult sa ajunga la mine, destul cat sa-mi fac un dus, dar nu destul incat sa ma si imbrac, asa ca m-a prins cu parul ud si infasurata intr-un prosop.

       - Hei… Ce naiba?! A inceput sa rada, ceea m-a surprins. Apoi m-am uitat in oglinda. Eram julita, iar pe obrazul meu drept se afla o vanataie mov-galbuie, aveam urme de rimel sub ochi iar parul ud statea in toate directiile.

       - Pune ceva pe tine si haide sa iesim de aici. Sander a facut rost de ceva bun.

       - Jeremy! Mi-ai promis ca ma inveti cum sa extrag viata, nu doar s-o daruiesc… Cand vine Sander?

       - Mai tarziu. Avem timp si pentru magie. A replicat zambind.

       - Bine.. Vreau sa ma imbrac, imi dai voie? Du-te pe hol, vin imediat.

       - Ihim. A spus si s-a intors scotocind prin buzunar dupa ceva ce am presupus ca era pachetul de tigari.

        Mi-am pus o pereche de blugi gri si un hanorac albastru de catifea. Fondul de ten a acoperit aproape in totalitate vanata si zgarieturile de pe fata mea. M-am incalat in graba cu conversii negri pe care ii luasem in excursia in Europa.

        Am iesit si l-am vazut pe Jeremy langa fereastra mare din sticla colorata, fumand ceva ce parea a fi Marlboro.

         - Hai, Jeremy. Sunt gata.

         - Sunt inpresionat, a zis printre norisorii gri de fum. De obicei iti ia mai mult, adauga in tip ce arunca chistocul intr-o baltoaca de afara.

         - Hahaha. Haide, doper, mai repede. Vreau sa invat ceva inainte sa uit cum ma cheama.

         - Bine, mi-a raspuns amuzat.

         Sander era colegul de camera al lui Jeremy si era, in majoritatea timpului, drogat. Fuma destul de multa iarba, dar era amzant. Cand eram clasa aVII-a am vrut sa fiu cu el, dar atunci a fost momentul cand a inceput sa fumeze iarba, si pe mine chiar nu ma atragea acel lucru atunci.        

        Am ajuns in padurea Academiei, unde Jeremy se aseza pe jos langa un pom .

         - Iti e foame?

         - Da. Dar cred ca o sa fiu bine, i-am raspuns oarecum indiferenta. Nu o sa sar pe tine si o sa iti sug sangele i-am zis in gluma.

         - Eu o sa sar pe tine si o sa iti dau mana mea. Si asta si facu. Jeremy sari pe mine si isi duse incheietura maini la buzele mele, l-am muscat. Avea sa fie ametit inainte de venirea lui Sander, dar imi era foame.

         - Gata. Hai sa trecem la treaba, am zis cand am terminat.

         - Bine. Lua o frunza de pe jos si mi-o puse in fata. Cum vindeci de obicei?

         - Pai ma gandesc la lucruri frumoase, pe care le iubesc, ma gandesc cata nevoie am de acel lucru… Nu stiu. Imi vine natural.

         - Ok, gandeste-te la opusul a ceea ce faci cand vindeci.

         Am inchis ochii si m-am gandit la noaptea cu lupta. Vedeam varcolacii, as fi vrut sa ii sfasii cu mana mea, fara puteri. Eram plina de ura, pentru prima data in viata mea as fi fost in stare sa sfasii pe cineva cu coltii. M-am uitat la funza, dar nu am vazut decat bucatele uscate si marunte.

         - Bun, Cat, dar nu atata furie. Ti se citeste in ochi. Treptat, nu toata furia odata, pentru ca trebuie sa iti poti controla furia.

        Am inchis ochii, din nou, si m-am gandit trepat la frica pe care o traisem in acea seara si apoi la Roslyn, care fusese atat de ranita de varcolaci, si mai era si Jeremy, care se luptase cu majoritatea varcolacilor, dar cand am deschis ochii frunza abia daca mai era intreaga.

         - O doamne. Si cand te gandesti ca toata lumea te crede un pisoias, iar tu esti o pantera .     . Nu imi placeau  aluziile la numele meu, dar Jeremy se folosea destul de des de ele, asa ca ma obisnuisem.

         - Jeremy! Vino aici si o sa vezi ce patesti de la aceasta “pantera”, i-am spus in timp ce am inceput sa il alerg .

         Eu alergam destul de repede, doar ca Jeremy facuse destul de mult fotbal American inainte, in gimnaziu, si stia cum sa ma fenteze destul de bine, ceea ce si facu atunci cand rasari de nu stiu unde si m-a trantit la pamant.

         Eram atat de aproape unul de celalalt, ii simteam respiratia apoi i-am simtit buzele. Nu aveam acelasi sentiment ca la Eric, dar era placut si fluturasii din stomac si-au facut aparitia.

          - Intrerup? Era o voce cunoscuta. Era Sander.

          - A.. nu, omule. A fost un accident. Dar nu fusese. Jeremy s-a ridicat rusinat de pe mine.

          - Frate.. Si eu care credeam ca sunteti doar prieteni. Vocea lui Sander era amuzanta, iar parul plouat il facea sa arate caraghios, asa ca atunci cand l-am vazut am inceput sa rad.

          - Suntem doar prieteni. Ti-am zis, frate, a fost un accident, a subliniat Jeremy. Ai adus-o?

          - E chiar aici, omule.  A spus Sander in timp ce scotea un pachet micut din buzunar.

          - Ah.. Baieti, eu nu ma simt atat de bine. Ma duc sa ma intind un pic.

          - Hai, Kitty, nu ramai si tu? A zis Sander, facand, ca de obicei, aluzie la porecla mea.

          - Nu, poate alta data, am adaugat in timp ce il pupam pe obraz.

          Eram confuza. De ce aveam fluturasi in stomac cand m-a sarutat Jeremy? Il placeam pe Eric atat de mult, dar totusi, am avut emotii.  Apoi l-am vazut pe Eric, langa iazul de la marginea padurii, cu Dianne. Dianne era o druida din clasa a VIII-a, si era, intamplator, prietena lui Eric. Era frumoasa, dar, era mai mult opusul meu. Avea parul brunet si ochii negri, ca majoritatea  druizilor, era mai scunda decat mine, asta insemna ca era foarte mica, avand in vedere ca eu aveam aproape 1,65. Eric s-a ridicat si i-a zis un “ne mai vedem” sec lui Dianne, care parea destul de suparata.

          - Hei, ce faci? Mi-a zambit si si-a pus mana dupa gatul meu.

          - Mbine.. Ce.. Ce a patit Dianne ?       

          - Uh.. Eu si Dianne ne-am despartit.

          - Ce? De ce? Eram socata. Erau impreuna de ceva timp si se despartisera.

          - Dianne era mult prea copilaroasa. Si, in plus, e cineva acolo de care chiar imi place, a spus in timp ce ma saruta.

          Din nou acea senzatie placuta, din nou emotia aceea care mi se raspandea in tot corpul. Mainile mele s-au incolacit in jurul gatului sau si  corpul lui s-a lipit de al meu

          - Nts nts nts. Ce-avem noi aici? Doi mici amorezi. Era vocea profesorului de algebra, si probabil si geometrie, domul Julian Vladimir. Era destul de sever, si, de parca nu existau destule reguli, Vladimir, asa cum ii spuneau toti, avea anumite reguli, mai ales in ceea ce privea tunsoarea baietilor. Jeremy fusese unul dintre baietii care trebuiau sa se tunda, iar eu aveam probleme cu el din clasa a VII-a. Insa Eric fusese unul dintre elevii lui preferati, acum, insa, Eric nu mai facea algebra, alegand sa faca istoria Germaniei in schimb.

             - Ah.. Domnul Vladimir.. Ah… Ne scuzati.

             - Sper sa fie pentru ultima data, a spus pe un ton sever si s-a intors inspre mine. Aksesuuarlar ne vedem maine la ora.

            - Ah.. Da, domnule.  

            S-a intors pe calcaie si a plecat spre un grup de baieti druizi care isi bateau joc de o druida care era prin clasa a VI-a.

            - Haide, te duc in camera ta. Nu imi place ideea ca Vladimir e cu ochii pe noi, cu atat mai mult cu cat tu inca ai ore cu el.

            - Uh. Bine, dar inainte haide pana la Roslyn. Vreau sa vad ce face?

            - Mbine… A zis in timp ce ofta.

           Cand am ajuns in camera lui Roslyn am ramas socata.

             - Ce naiba?!   

Capitolul IV - Viata inseamna si responsabilitate.

        Nu simteam ce mi se intampla, dar nu vedeam nimic, nu auzeam nimic. Apoi... cateva picaturi cu un gust dulceag mi s-au scurs incet de pe buze pe limba, apoi, picaturile au devenit o mica cascada de lichid, rosu, subtire si dulce. Doamne! Era atat de dulce. Atat de frumos. Un gust pe care il mai simtisem odata. Cu doi ani in urma. Era sange de vampir. Era sangele lui Roslyn. Am deschis ochii si am vazut-o. Era ranita,mai slabita decat am vazut-o vreodata. Ochii mi s-au umplut de lacrimi, un suroi de lacrimi sarate mi s-au scurs pe obraji. Deborah zacea intinsa pe jos. Era printre putinii varcolaci omorati de Roslyn. Pentru vampiri varcolacii erau letali. O zgarietura ca cea primita de la Herra putea fi mortala, iar Roslyn era plina de rani. Jeremy inca se lupta cu Herra. Omorase marea majoritate dintre varcolaci, dar Herra era noua. Chiar mai puternica decat Jeremy. Am facut un efort incredibil pentru a intra in mintea Harrei. Vroia s-o controlez, desi nu eram sigura ca o 

sa pot. Era prinsa de cateva plante si acum Jeremy o storcea de viata. Plantele acelea 

 o raneau. O durea tot corpul. Pielea o ardea. Se simtea goala, epuizata. Plangea, imi era mila de ea, apoi un gand intunecat i-a umplut mintea, si disconfortul meu a reaparut. M-am uitat in spate. Era un varcolac mare, mai mare decat vazusem vreodata in viata mea. Un impuls m-a facut sa arunc fulgere si flacari in el. Acel impuls il tranti la pamant si il transforma intr-un baiat, nu mai mare decat Jeremy, dar mult mai solid. Ochii lui erau rosii, mai rosii decat ai lui Ros. Era puternic, dar magia era letala pentru varcolaci.

           Am cautat din nou mintea Herrei, dar nu am gasit-o. Singurele ganduri erau ale lui Jeremy. Atunci am realizat ca Roslyn zacea acolo, incostienta. M-am aruncat langa ea si am incercat sa o simt, dar nu reuseam. Suroaie de lacrimi mi se scurgeau pe obraji.

        - Jeremy! Jeremy! Am tipat atat de tare incat as fi trezit si mortii, dar, evident nu am facut-o. Roslyn zacea acolo, pe pamant, ranita. Jeremy, e moarta? Am zis printer lacrimi. Jeremy. Spune-mi ca o sa fie bine.

        - Cat! Calmeaza-te! O sa fie bine. Se vindeca, dar trebuie sa o ducem la Academie. Everett o sa stie ce sa ii faca.

        - Nu o sa stie! El foloseste spirul! Ii trebuie viata ca sa o vindece, iar ea nu are viata. E vampir, pentru numele lui Dumnezeu! Este moarta! Trageam de Roslyn  cu toata forta pe care o aveam. Vroiam sa fie in viata. Vroiam sa traiasca. Din cauza mea era asa. Din cauza mea era moarta. Roslyn! Roslyn! Te rog, trezeste-te. Ros! 

        Lacrimile imi inundau ochii. Viata mea nu exista fara Roslyn. Nu avea cum sa existe. O iubeam. Era parte din mine, la fel ca Jeremy. Ma ajutase in cele mai grele zile ale mele, era mereu langa mine, si acum… Avea sa moara? Fara speranta am incercat sa o vindec. Mi-am folosit ultimele puteri. Si a mers! Ranile lui Roslyn se vindecau. Era un miracol. Si apoi le-am gasit . Gasisem gandurile lui Roslyn. Era atat de slabita si o durea tot corpul, dar vedea lucruri atat de frumoase, magice. Pentru ca era magia cea care o vindeca, si desi curgea din mine, nu era a mea. Nu aveam puterea sa o vindec, cu atat mai mult un vampir. Nici Jeremy nu avea. O singura persoana imi pomenise de vindecarea vampirilor. Eric o vindeca, dar cum? Nu il simteam, dar apoi mi-am adus aminte. Ericimi spusese cum vampiruizi puteau vindeca prin intermediul altora. Ma controla. Prin mine, o vindeca pe Roslyn, desi nu o suporta. Dar, de ce? 

       Mi-am revenit din transa gandurile si am continuat sa stau in mintea lui Ros si sa o vindec. Aproape toate ranile i se vindecasera, dar tot nu putea deschide ochii, trebuia sa fie hranita, iar Jeremy era mult prea slabit pentru a o hrani.

      - Jeremy, trebuie sa se hraneasca. Poti s-o duci la Academie?

      - De ce nu mergem la Janette? Emily e acolo.

      - Acasa la Janette ne pot ataca varcolaci. La Academie nu.

      Nu a mai stat pe ganduri si a luat-o pe Ros in brate si a inceput sa fuga nebuneste prin padure. Nu puteam tine pasul cu el . Am simtit iar prezenta lui Eric in mine. Ma supraveghea, chiar daca nu era supraveghetorul meu. Ma vroia la liceu, in siguranta, era ingrijorat din cauza luptei pe care o vazuse prin ochii mei.

                                          * * *

       

      Am stat langa patul ei pana luni, pe la pranz, cand Roslyn deschise ochii si bajbai dupa mana mea.Ma stranse, apoi sopti ceva aproape indescifrabil. Ii era foame, dar am chemat-o pe Dawn, nu pe Emily. Imi era frica pentru Emily. Ros ar fi putut s-o omoare, dar Dawn era mai rezistenta.

       Am iesit pe hol. Eram epuizata, nu dormisem de doua zile si nu mai mai hransiem de sambata.

       Eric era acolo si m-a prin chiar inainte sa cad pe marmura rece.

       - Car, esti bine? m-a intrebat ingrijorat.

       - Uh... Sunt doar obosita, atata tot. O sa ma duc sa dorm atunci cand Ros se va simti mai bine.

       - Ba nu. Te vei duce acum sa dormi, sau macar sa te hranesi. Nu vei sta aici. Eric incerca sa ma vrajeasca, dar nu putea vraji un alt vampiruid, sau cel putin unul care folosea spiritul. Incercarea lui m-a amuzat.

       M-a luat in brate si m-a dus in camera mea si m-a asezat pe pat.

       - Ma duc sa-ti aduc ceva de mancare, a spus si m-a sarutat lung pe frunte. Am inrosit si i-am zambit. Vin imediat!

       M-am intins si am luat laptop-ul, l-am deschis si mi-am verificat mail-urile. Erau cateva de la matusa Reea, auzise despre intamplarea cu varcolacii si era ingrijorata. Vroia sa-l trimita pe Cedric sa ma ajute, dar i-am zis ca sunt bine si ca si Roslyn o sa fie bine curnd, cel putin asta speram.

       Eric s-a intors cu niste pui si cartofi pai. Am mancat cativa cartofi, apoi am pus tava pe noptiera.

       - Trebuie sa vad ce face Roslyn. Nici de Jeremy nu am mai auzit nimic de aseara. 

       Am incercat sa ma ridic, dar m-a luat de mana si m-a asezat pe pat.

       - Dormi, o sa il trimit pe Jeremy la tine cand te trezesti. Vrei... Vrei sa plec?

      Stiam ca o sa ramana in zona ca sa fie sigur ca nu plec.

       - Nu.. Ramai.

       Am adormit, dar am avut un somn agitat. Am visat noaptea cu atacul, dar totul se transforma, foarte repede, in ceva frumos. Nu stiam ce era, dar era frumos. M-am trezit atunci cand ochii plini de furie ai Harrei mi-au aparut in minte,

        - Cat, te simti bine Ai tipat. Ce ai vazut? 

        - Era Herram. Dar ea e moarta, Nu avea cum sa fie ea.

        - Ai fost marcata de eveniment. O sa treaca. Vrei sa-l chem pe Jeremy?

        - Uh. Da. 

        - O sa vina imediat. Ne mai vedem.

        - Eric, stai. Mersi. Pentru tot.

        - A fost placerea mea, mi-a zambit.

        Se apleca incet spre mine, respiratia lui era dulce, buzele lui se apropiau de ale mele, si atunci s-a intamplat. M-a sarutat. Era atat de placuta senzatia aceea dulce. Mii de fluturasi zburau prin mine, era atat de frumos. Era magic. Acel sarut era magic, dar scurt. Il vroiam atat de mult. M-am indepartat inrosind.

        - Ah.. Ar trebui sa plec sa il chem pe Jeremy... Pa.. a zis si m-a sarutat usor pe buze. 

       

Capitolul III - Oamenii se schimba.

         Emily era in culise, linistita, singura, emotionata. M-am dus la ea, si i-am transmis putere, ganduri vesele, dragoste. Pentru ca o iubeam pe Emily. O iubeam pentru ce era, si pentru ca tinea o parte din mine in viata. Pentru ca o tinea pe Roslyn puternica. I-am transimis toate sentimentele frumoase, si, apoi, cand am terminat, am sarutat-o pe obraz si m-am dus langa Roslyn si Jeremy, care se uitaa cu gura cascata la mine si la Emily. Am banuit ca el, fiind utilizator al pamantului, a vazut schimbul de energie dintre noi.
          - Haideti sa mergem. Spectacolul incepe in 5 minute.
          Am plecat, in urma mea fiind Roslyn, care il tragea pe Jeremy dupa ea. Ne-am asezat si am privit specatacolul. Emily era cea mai gratioasa balerina pe care o vazusem in viata mea. Ar fi putut intrece o balerina profesionista. Doamne, era superba. Spectacolul s-a terminat mai devreme, iar Emily ramanea la Janette acasa.Ideea de a o avea in siguranta, mai ales atunci cand aveam un sentiment rau. Cu toate astea, am hotarat sa mergem in cluburile din zona.
         Am vazut pe un afis scris cu niste litere din care se scurgea sange <<" Dracula Party " in Crown>>. Roslyn a fost amuzata de ideea, si a prospus sa mergem sa vedem . La intrare era un cosciug din marmura pe care scria " R.I.P. Dracula", iar in interior erau false panze de painjen, iar chelenrii erau fardati si purtau cape.
           Toate luminile s-au stins, de pe bar s-au ridicat flacari, si, din hol, au venit patru oameni care carau cosciugul din marmura. Era o liniste mormantala, chiar daca era aproape plin clubul. Un al cincelea om a venit si a sups ceva ce parea o slujba, in timp ce carausii stateau in genunchi, fiecare in cate un colt al cosciugului. La sfarsitul slujbei, un om, costumat in vampir, se ridica din cosciug, luand un microfon.
             - Hai sa plecam, a zis Ros. Nu as suporta sa aud ce o sa zica, daca ei asta cred despre vampiri.
            Inainte de a iesi pe hol am auzit replica baiatului- vampir.
            - Pentru bani sugem si sange!
            Replica lui ii provoca greata lui Roslyn. O simteam nervoasa. Foarte nervoasa. Dar.. Din nou am fost transpusa in ochii altcuiva. Ochii Harrei. Alerga, si nu era singura. Nu mi-am dat seama unde era. La fel ca in vis, era o zona necunoscuta pentru mine.
            - Cat! Cat! Esti bine? Jeremy tipa la mine, si Roslyn, peste umarul lui, se holba la mine.
            - Ah... Da. Sunt bine.
            Am iesit din club si am luat-o pe jos catre Academie. Nu era un efort mare pentru noi. Eu si Roslyn oboseam foarte greu, iar mersul era o joaca de copii pentru Jeremy. Deodata, sentimentul de disconfort se intetii. Simteam ca si Roslyn are parte de el.  Si atunci am realizat. Visele mele cu Herra erau de fapt realitate. Mereu dupa viziunile cu Herra si varcolacii aveam sentimentul de disconfort. Nu aparusera inainte de ziua cu spectacolul lui Emily. Ei stiau. Dar.. De unde? Apoi mi-am adus aminte de fata care canta la pian. Stiam ca imi era cunoscuta. Era sora Herrei, dar era schimbata, nu mai era firava, din contra, avea o constructie ca a lui Roslyn. Asadar, pentru a ma prinde pe mine, Herra isi  transormase propria sora intr-un monstru, pe care nu de mult ii detesta.
             - Jeremy, fi in garda, Rosl , dar mi-a taiat vorba
             - Sunt pe pozitie. Dar ce se intampla?
             - Varcolaci. De dimineata am viziuni cu ei. Dar abia acum mi-am dat seama. E si Herra cu ei, dar nu stiu care.
            - Atunci o sa ii omoram pe toti pana o sa o gasim pe Herra.
            - Roslyn! Nu putem face asta! am protestat eu.
            - Cine a zis ca TU o sa faci asta? s-au rastit amandoi la mine . Noi trebuie sa te protejam pe tine, a continuat Jeremy, nu tu pe noi.
            - Dar... Dar.. Pot sa o fac.
            - Nu, nu poti. Nu te vei lupta decat daca te ataca . Clar?
            - Ce..., Jeremy lasa fraza neterminata, exact in momentul in care cinci varcolaci iesira de pe o straduta. De pe o alta straduta mai iesita cinci. Eram cu mult depasiti numeric.
            Alergau cu o viteza uimitoare, astfel ca Roslyn abia avu timp sa ma impinga in spatele ei, si sa blocheze atacul unui varcolac. Se tatonara cateva secunde, apoi, Roslyn se duse direct catre gatul lui, si i-l intoarse intr-un mod nefiresc. Cand varcolacul se transorma in om si cazu la pamant. In tot acest timp Jeremy chinuise un varcolac gigantic ,  incercase sa ma atace, si Jeremy ii blocase atacul, dar nu il putea rani. Eram confuza. Nu stiam la care sa ma uit, la Roslyn sau la Jeremy, si chiar atunci, mi-a raspunsul mi-a venit mai greu decat mi-am miaginat vreodata ca o sa vina. Trebuia sa ma uit la mine. Un varcolac maro sarise pe mine, iar eu mi-am dat seama ca era Herra. Daca as fi intrat in mintea ei in acel moment, asa cum am avut impulsul, ezitam si pierdeam, dar nu am facut-o, si m-am folosit de putinele mele cunostinte in auto-aparare, pentru a-i da un pumn. Dar ea era mai puternica, iar Jeremy si Roslyn se chinuiau sa tine departe restul de varcolaci. S-a apropiat de mine, ii simteam respiratia. Si ii vedeam coltii.
 -----------------------------------------------------------------------------------------------------------

Capitolul II- Invata sa te stapanesti, si invata-i si pe ceilalti.

        Am stat acolo cateva minute bune, apoi mi-am indepartat coltii de el. Pulsul ii sczuse, insemna ca in nebunia de a nu ii mai intra in sentimente mi-am dat frau liber foamei si i-am luat mai mult sange decat trebuia. Ma simteam puternica.
        - Ai terminat?m-a intrebat pe un ton jos.
      Inca putea sa vorbeasca cum trebuia, si ochii lui nu erau lipsiti de vlaga. Ce era in neregula cu el?
        - Cum de inca esti atat de vioi?
        - Sunt druid, mi-a replicat razand. Sunt o creatura magica, care e ranita mai greu decat esti tu, desi ma vindec greu decat tine, a zis pe un ton superior.
         - Dar... Ti-am supt mult sange! am protestat. Sigur te simti bine?
         - Da. Nu am nimic. Trebuie sa plec. In 10 minute se da stingerea, si ultimul lucru de care avem nevoie, amandoi, este sa fim prinsi de vreun profesor, in aceeasi camera, eu cu urme de colti pe mana. Stii ce vor crede.
         Stiam la ce se gandea. In scoala noastra, restepctatul Liceu "Sf. Stefan" , aveam reguli stricte, iar o fata vampiruid, un druid si urme de colti peste tot de corpul lui intrau deloc in ce aveam voie sa facem in timpul liber.
       - Bine, du-te. Mersi. Si.. Scuze. Chiar imi era foamne, i-am raspuns timida.
       - Mi-am dat seama. O sa o trimit pe Roslyn la tine. Nu vreau sa faci ceva nebunesc, doar pentru ca acum te simti mai puternica. Nu esti, si stii asta, adauga in timp ce se ducea, caltindu-se, spre usa.
       -  Jeremey! Nu tre... inchise usa si pleca. Stia ca daca mai ramanea un pic aveam sa-l vrajesc pentru a-l convinge sa ma lase singura.
         Am renuntat la ideea de a ma strecura afara si de a-mi folosi puterile . Doamne, Jeremey si Roslyn ma cunosteau prea bine pentru a ma lasa singura, imediat dupa ce ma hranisem.
       - Cat, deschide! tipa Roslyn.
         Puteam sa jur ca nu trecusera mai mult de doua minute. Totusi, Roslyn era vamipr, mult mai rapida si puternica decat mine. In fapt, toti, cu exceptia oamenilor, erau mai puternici decat mine, cu atat mai mult cu cat eu eram printre  putinii care alegeau magia, fiind chiar singura vampiruida de la cursurile mele de magie, si printre putinii utilizatori ai spiritului. I-am deschis usa. Desi ma asteptam sa fie si Emily cu ea, tot am facut ochii mari cand am vazut-o. Era mult mai slabita decat era de obicei.
        - Ce... Ce a patit Emily?
        - Oh. Era obosita de la cursurile de la balet, iar eu eram slabita de la antrenamente, si cand am auzit ce s-a intamplat cu tine si cu Jeremey, m-am hranit, in caz ca ai fi vrut sa mi te opui.
         - Mi-ai fi putut face fata si nehranita. Stii bine. Daca vrei poti sa te duci in camera ta. Si sa ai grija de Emily. Incercam sa o vrajesc si ma simteam vinovata. Dar aveam nevoie sa fiu singura o clipa.
         - Nu incerca aia pe mine! s-a rastit Roslyn. Stii bine ca nu esti singura care intra in mintea oamenilor. Daca te-as putea controla asa cum o faci tu, totul ar fi mult mai usor.
         - Haide Roslyn. Nu te enerva. Vroiam doar... Nimic. Lasa. Emily, vrei ceva de mancare?
         Facu un efort supra-omenesc pentru a scanci un "ihm". Nu vroiam sa imi consum puterile, dar Emily era prea importanta pentru Roslyn, pentru a o lasa sa sufere. In fond, era vina mea ca ea era in acea stare.
           - Roslyn, e niste pizza pe masa. Ar trebui inca sa fie calda, i-am zis in timp ce scotoceam prin dulap pentru a gasi cartiile de magie pe care le primisem de la Cedric, un var pe care l-am cunoscut in tmpul vacantei in Europa. Si Cedric folosea spiritul, si m-a ajutat sa invat cum sa-mi folosesc puterile.
            - Ce cauti acolo, Cat? a intrebat Roslyn suspicioasa
            - O carte pe care am primit-o de la Cedric, cel care m-a insotit pana la liceu. Era pe aici pe undeva.
            - Cat, pentru ce iti trebuie cartea de la Cedric? Sper ca... Nu! Nu o sa o vindeci pe Emily. O sa se faca bine. Si daca trebuie vindecata o sa o vindece doctorii. Nu am venit sa stau cu tine ca sa iti folosesti puterile de fata cu mine. Am venit ca sa ma asigur ca nu o sa ti le folosesti deloc. Ai inteles?
             - Roslyn, dar.. pot! Ce trebuie sa ii fac lui Emily e mult mai usor decat crezi tu. O pot face chiar daca nu ma hranesc. Te rog,, Roslyn. Nu o pot lasa asa. Cu atat mai mult cu cat, poimaine are spectacol. Stii la fel de  bine ca mine ca nu o sa se vindece pana atunci. Era epuizata, si te-ai hranit de doua ori din ea. Nu e bine. Nu o sa fie bine daca nu o ajut.
            Ochii ei erau aproape negrii. Era nervoasa, ingrijorata si  ura sa recunoasca, aveam dreptate. Nu putea sa se refaca in doua zile.
           - Bine. Dar, te rog, ai grija, nu vreau sa patesti ceva.
           - Stai calma. O sa fiu bine. Si la fel i sa fie si Emily... Emily, relaxeazate. Stiu ca acum te doare. Dar o sa fi bine.
           Un val de caldura mi-a traversat intreg corpul, apoi lucruri frumoase plecau spre Emily. Simteam cum ea revenea la viata, si cum sangele ii curgea in vene. Era atat de frumos. Sufletul ei era asa de curat, de vesel. Emily era mai mult decat arata, dar din cauza ca zilnic Roslyn se hranea din ea, Emily nu mai avea vlaga. M-am hotarat ca o sa o vindec si inainte de specatcol.
            - Cat! Au trecut 20 de minute si voi inca stati asa. De obicei iti ia mai putin sa vindeci! disperarea lui Roslyn mi-a intrerupt concentrarea. Probabil ca tipase, dar abia atunci cand mi-a intrat in minte am auzit-o.
            - Scuze, era foarte slabita. Ros, trebuie sa o vindec mai des! O storci de energie. Nu mai poate face nimic. Te rog, ai grija.
           - Oh. Cat, nu o sa ai destula putere!
           - Ba da, o sa am.Sambata vine Dawn.  Totul o sa fie bine.
                                                       * * *

              Noaptea a trecut repede, si, desi nu dormisem, eram plina de forta. Roslyn era agitata, si Emily, pentru prima data in ultima perioada, era vesela. Radia. Era vesela, asa cum mi-o aminteam din anii precedenti. Odata cu varsta, Roslyn avea nevoie de mai mult sange, iar Emily nu mai facea fata. Sau, nu singura. Cu ajutorul meu, putea sa revina Emily cea vesela si vioaie, fara efort.
             - Cat, haide!
            Roslyn era  mult mai baietoasa decat mine. Asta probabil din cauza ca ea avea 4 ore de lupte pe zi.
             - Gata, am terminat.
             Eram imbracata cu o rochita galben pai si un jerseu crosetat verde. Roslyn se uita ciudat la mine. Stiam de ce. Purtam rochia de la ea si jerseul de la Janette. Erau haine in care ea nu ma vazuse imbracat, desi le purtasm destul de mult in Europa.
             -Uitasem ca iti vine atat de bine verdele... mi-a zis in timp ce pleca spre usa.
             - Ros, mi-a fost dor de tine... As fi vrut sa vi cu mine in Europa...
             - Stiu...
             Rudele mele Europene nu aveau nimic cu prietenia dintre mine si Roslyn, mama lui Cedric si a lui Scarlett, matusa Reea, chiar o pe Roslyn, singura ruda de sange care a tinut legatura cu mine si dupa sangeroasa moarte a parintilor mei, si chiar a ajutat-o material pe Janette, ar fi vrut sa o ia si pe ea, dar, din cauza unei burse pe cae a primi-o Roslyn, nu a putut parasi orasul.
               - Haide. O sa intarzii.
               - Bine.
               Orele de magie cu donul Everett Ackerley erau foarte usoare, si s-a aratat impresionat ca eu stiam aproape la fel de multe ca Eric, care era cu un an mai mare. Urmatoarele ore au trecut repede.
                Dupa ore, Scarlett m-a sunat pentru a ma anunta ca Dawn avea sa ajunga, impreuna cu Cedric, sambata dimineata. M-am hotarat sa-i spun lui Jeremy sa nu mai vina sa ma hraneasca, dar chiar atunci cand vroiam sa plec spre camera lui, cineva a ciocanit la usa.
              - Da?
              - Haide, Cat. Deschide.  Era vocea calma si calda a lui Jeremy. I-am deschis usa si i-am facut semn sa se aseje pe pat.
               - Maine dimineata vine Dawn. O sa ma hraneasca ea.
               - O sa iti fie foame si o sa o storci de sange! protesta el.
               Desi Dawn era hranitoarea mea, Emily era mult mai importanta pentru mine. Dawn, in ciudat numelui, era mai degraba apusul. Nu avea viata, nu traia. Ea, si inainte de a fi hranitoare, era o umbra.
                - O sa se faca bine. Si daca nu... Ei bine, nu are cum sa fie rau decat e deja.
                - Cat, ce e cu tine?
                - Nimic. Sunt doar nervoasa. Atata tot.
                - Calmeaza-te... Totul o sa fie bine, a adaugat in timp ce m-a imbratisat protector.
                - Maine vi cu noi la spectacolul lui Emily?
                - Da, probabil ca da.
                A ramas in camera mea pana s-a dat stingerea. Nu m-a rugat nici macar odata sa ma hranesc. Intelegea mai bine decat as fi inteles eu.
                 Am adormit devreme si am avut un somn agitat. Vedeam prin ochii altcuiva, ai unui animal, ai unui lup. Ardea de furie si de ura. Era intr-o padure, apoi, a aparut o casa, sentimentele ii devenira calde, si placute, apoi, animalul s-a oprit si a inceput sa se ridice in doua picioare. Era un varcolac. O fata. O cunosteam, i-am vazut reflectia intr-un geam. Era Herra. Apoi o femeie, care purta acelasi colier ca si Herra, se apropie de ea, si ii intinse o farfurie cu ceva ce mirosea gretos. Herra s-a intors, si , atunci un suroi de lacrimi mi-au inundat obrajii. Era Deborah, mama lui Roslyn.
                 - Ce s-a intamplat, micuto?
                 Era o voce cunoscuta. Era Cedric. Mi-am intins bratelespre gatul lui si mi-am rezemat capul de pieptul lui. Imi lipsise.
                  - Gata, Cat, orice a fost, era doar un cosmar. Iti e foame?m-a intrebat, intinzandu-mi o farfurie cu paine prajita si unt. Cedric stia prea bine ca iubeam sa mananc asta de dimineata.
                   - Mersi.. Am luat o felie de panie si m-am ridicat din pat.
                  Eram mai slabita decat credeam ca o sa fiu.
                   - U.. Unde e Dawn?
                   - E jos. M-am gandit ca nu o sa iti placa sa stai cu ea in camera, asa ca am luat o alta camera. Mai erau cateva libere jos, a spus ridicand din umeri
                    - Poti sa o chemi? Te rog...
                    - Sigur.
                    In urmatoarele 20 de minute Eram mult mai vioaie, si aproape imi uitasem visul. M-am imbracat indeajuns de elegant pentru un spectacol de balet. Cedric ma privea cu admiratie. Era mandru de mine. Aratam ca o adevarata printesa, ceea ce si eram, in fapt.
                     -Esti gata? Dadu Roslyn buzna in camera. avea parul lasat liber si purta un fel de tinuta office, cu pantaloni, totusi, pe corpul ei bine lucrat, aratau mai elegant, decat ar fi aratat pe orice altcineva. In spatele ei era Jeremy, care, purta o pereche de blugi inchisi la culoare si peste un tricou, gri, o geaca de piele
                     - Da, sunt.
                     - Atunci hai sa mergem.
                     Roslyn si Jeremy nu il vazura pe Cedric, ceea ce a fost mai bine. M-am uitat la el si i-am zis sa aiba grija de Dawn. Nu o vroiam cu mine. Nu stiam de ce. Doar stiam. Simteam ca o sa se intample ceva rau.
              -----------------------------------------------------------------------------------------
                                                          

Capitolul I.- Sunt Cat, si sunt VAMPIRUID

   Eram clasa a9a, asta insemna, din fericire, ca imi incepusem activitatea de vamiruid, si nu mai eram doar “eleva”.Nu stiam de ce dar cei din gimnaziu erau pur si simplu “elevi” Cei de la liceu erau vampiri, druizi sau vampiruizi. Gimnaziul, care cuprindea cele 8 clase primare, era pentru vampiri, druizi si vampiruzi. Vampiruzi erau vampiri care inafara de puterile supra-naturale, cum ar fi telepatia, viziuni din viitor, aveau si puteri asupra elementelor, naturii sau magie legata de incantatii chiar si metamorfoza . La liceu,insa, ca vampiruid, aveai de ales daca vrei puteri magice, sau puteri fizice. Cum vampirii nu puteau sa controleze elementele, si puteau doar sa se bazeze pe puterile lor supra-naturale, asta daca aveau, si pe forta si druizii puteau sa se bazeze doar pe magie, control asupra elementelor sau naturii, vampiruzii se puteau baza pe ambele, si pe forta si pe magie,  acestia fiind jumatate vampir, jumatate druid, asa ca mine. Nici vampirii pe care ii aveam noi in scoala nu erau in totalitate vampiri, din moment ce puteau sa creasca si sa se dezvolte fizic. Ei erau jumatate oameni jumatate vampiri, asta insema ca, pana la 4 ani inima le bate, dezvoltandu-se mai repede decat un copil normal ar putea, corpul lor fiind al unui copil de 12 ani. Apoi, corpul lor se mai dezvolta inca 2 ani, inima oprindu-li-se definitiv la varsta de 6-7 ani, facandu-i nemuritori si reci.

      Scoala de magie, asa cum o numeam noi, incepea la varsta de 4 ani, fara a da voie unor accidente neplacute provcate de vampirii mici sau de druizi neinstruiti.  Viata la Academia Hattelgrun era destul de distractiva, daca stiai cum sa nu fi prins, ceea ce nu era foarte placut, din moment ce, pentru, cel putin, 2 saptamani, nu aveai voie sa iti parasesti camera inafara orelor de curs si a exercitiilor suplimentare, asta daca erai vampiruid.

                                                                          ***

          Era toamna. Anul scolar abia incepuse la academie, asa ca nou venitii ocupa majoritatea timpului celor mai mari si chiar si profesorilor, care incercau sa ii convinga pe vampiruizii mici sa incerce si magia si forta, inainte de a-si alege specialitatea.  Asta incerasera si cu mine, dar, mama fiind druida si tata vampiruid, aveam mai multa putere magica decat putere fizica, ceea ce dezamagise cateva persoanee.

       - Cat,  ce faci? Intreba o voce atat de cunoscuta de care imi fusese dor pe timpul vacantei. Era Jeremy, cel mai bun  prieten al meu , si , cel care castigase titlul de druid inainte de a incepe macar liceul.  

       - Hei, erou al academiei. Bine. O caut pe Roslyn. Am incercat sa sa o sun, dar nu imi raspunde.  Crezi ca a ajuns?

       Jeremy tocmai vroia sa imi raspunda, cand i-am luat vorba din gura.

          -Uite-o!

      Era sub stejarul din curtea scoli. Roslyn era mai mult decat o prietena pentru mine. Era ca o sora. . Pe langa pielea ei palida, specifica vampirilor , care nu puteau  sta la lumina soarelui care era unul dintre putinele noastre puncte in comun, consitutia ei, mult mai musculoasa decat a mea, fiind vampir, Roslyn nu putea alege specializarea, asa cum puteam eu, ea fiind obligata sa ia cursuri de lupte. De asemenea parul meu blond cenusiu si ochii aproape gri, avand o dunga rosiatica pe margini contrastau parul ei aproape visiniu si ochii sangerii ai lui Roslyn.

        -Uite, e si umbra ei. Spuse Jeremy dandu-si ochii peste cap.

   Jeremy folosea termenul de “umbra” pentru hranitori, deoarece, fiind dependenti de muscaturile vampirilor si ale vampiruizilor, ii urmau peste tot, exceptand salile de clasa. Intradevar, langa Roslyn, statea docila Emily, ceea ce mi-a adus aminte ca nici macar nu o vazusem pe Herra, hranitoarea mea atribuita de scoala. Jeremy, fiind druid, nu intelegea pasiunea npoastra pentru hranitoare, cu atat mai mult pasiunea pentru sange. Intelegea doar pasiunea lor pentru noi, deoarece, fusese odata cu o fata vampir, care il folosise pe post de hranitor.

       -Roslyn! Ce faci?

       - Uh, bine. Voi? Desi zambise, vocea ei era diferita.

      - Bine, ce s-a intamplat?

      - N-ai auzit ,nu?

      - Ce sa aud?

      - Herra a fost atacata de varcolaci seara trecuta. Nu a fost omorata, dar nu va putea sa mai hraneasca pe cineva vreodata.

     - CE?! Cum s-a intamplat? De ce?

     - Se pare ca Herra se intalnea cu un varcolac, fara sa stie, iar acesta a urmarit-o.  Au muscat-o iar acum, chiar daca va ramane om, nu va putea sa hraneasca vreun vampir. Poarta in sange gena de varcolac, ceea ce inseamna ca la cea mai mica muscatura de vampir se poate transforma, sa cine stie, acel microb, sa fie chiar si letal pentru vampiri…

     - Imi pare rau… Daca vrei te poti hrani de la mine, pana iti gasesti alt hranitor, zise Emily, cu aceasi voce blanda si joasa cu care ma obisnuisem.

       - Emily, si asa esti slabita, un vampir la un singur hranitor este de ajuns. O voi chema pe Dawn aici.  Va ajunge in cel mult 4 zile.

       - Cat! Nu te-ai mai hranit de 3 zile! Se presupunea ca vei ajunge aici si Herra te va hrani… Nu iti poti folosi puterile nemancata.

      - Voi manca mancare normala. Imi va da putere in deajuns .

       - Nu, nu iti va da. Interveni Jeremy. Eu nu sunt hranitor, sio muscatura ma va ajuta sap rind curaj. Haide...

      - Cat, eu ma duc sa o inscriu si pe Emily la niste cursuri, in timpul orarului meu. Spuse Roslyn pe un ton bland. Jeremy va supravietui unei muscaturi, poate chiar il ajuti sa se vindece, adauga ea facandu-mi cu ochiul.

      - Roslyn are dreptate, Cat… Haide. Vin diseara sa te hranesc.  Du-te sa-ti iei orarul.

      - Bine.. nu imi convenea situatia. Uram sa imi folosesc prietenii pe post de hrana, dar totusi Jeremy avea un sange atat de dulce.

      -Ce element studiezi? M-a intrebat ezitand. Era evident incercare de a schimba subiectul si de a-mi distrage atentia, ceea ce se transorma din incercare in reusita.

     - Spirit. Asa scria pe repartizari.

     - Ai primit spiritul?! Este extraordinar, spuse imbratisandu-ma. Anul asta te vei antrena  numai la magie, nu?

     Jeremey era cu un an mai mare, dar nu stia foarte multe despre politica scolii, privind vampiruizi.  

    - Da, asta se va intampla, excluzand ora de educatie fizica saptamanala. Care este comuna cu toti cei de varsta mea. Nu cred ca noi avem vreo ora comuna, exceptand pauza de masa.

    - Este posibil sa avem o ora in comun. O sa aveti cate o demonstratie saptamanala de la cei mai mari.

    - Tu studiezi pamantul. Eu spiritul. O sa am lectii de la elevii care au reusit sa invie o vietate, sau care au reusit sa faca ceva legat de spirit.

    - Iti aduci aminte ca amandoi putem creste plante? Si asta trebuie sa inveti. Si nu numai cum sa dai viata. Avand in vedere elemental tau dominant si luand in calcul faptul ca o sa iti folosesti puterile pentru a face tot ce vrei tu, pana la ziua ta o sa fi depresiva sau poate chiar nu o sa mai fi.

pe

     - Ca trebuie sa stii si cum sa storci ceva de viata, si sa stii sa si controlezi asta, nu numai sa dai viata. Si eu te pot ajuta.

      Avea dreptate. Cei care foloseau pamantul puteau stoarce plantele de viata intr-o fractiune de secunda, iar aceasta abilitate, in combinatie cu spiritual, puteau omori orice fiinta insufletita fara urme de violenta.

     - Oh, tu ai invatat asta deja, nu?

     - Da, se invata la cursul pentru apararea vampiruizilor.

     - Atunci eu de ce o sa invat asta?

    - Pentru ca ai nevoie. Raspunse sec. Acum du-te sa iti iei orarul. Ne vedem pe la 8.

   M-am dus sa-mi iau orarul de la receptie, dar as fi preferat sa ma duc in camera mea si s ail astept pe Jeremy. Langa panoul de la tejghea statea Eric Hurichman. Eric, in ciudat faptului ca era un nobil, era retras si chiar atipatic, dar inca superb. Avea parul blond auriu si ochii albstrii- verzui, si o consitutie musculoasa, alegand violenta, nu magia, am concluzionat.

      - Tu esti Catherine von Aksesuuarlar? 

      - Da. I-am raspuns lipsista de orice interes.

    Eu si Roslyn eram mai mult decat surori de cand familia ei murise incercand in zadar sa-mi salveze parintii, care devenisera varcolaci dupa acel atac aspura conacului unde locuiam. Matusa lui Roslyn, Janette, a fugit cu noi, si ne-a crescut pana la 5 ani, cand  ne-a adus la academie, ea devenind gardianul unei alte familii de prin apropiere. De atunci eu eram singura reprezentanta din State a familei mele, iar numele meu era, pentru mine, ceva nesemnificativ. Pentru altii insa Aksesuuarlar era numele celei mai vechi familii de vampiruizi din Europa, acum avand aproape 100 de membrii, ceea ce era un numar foarte mic, in comparative cu familia Hurichman.

     - Eu sunt Eric Hurichman. Imi pare bine sa te cunosc. Profesorii m-au desemnat profesorul tau de spirit.

    - Tu nu esti inca elev?

    - Ba da, dar avand in vedere ca dintre putinii vampiruizi care aleg magia, 2 sau 3 au puteri asupra spiritului, elevii fac schimb de experiente, pentru a putea invata cat mai mult.

    Asadar a ales magia, si era utilizator al spiritului. Era ciudat avand in vedere conformatia lui.

      -  Am crezut ca ai ales lupta, nu magia. I-am spus pe un ton usor dezamagit.

    A inceput sa rada.

      - Practic luptele in timpul liber.  Daca vrei, te pot antrena…

      - Poate. O sa ma gandesc la asta. Ne vedem la cursuri, i-am zis luand in acelasi timp orarul. Eram curioasa cate ore voi avea cu Eric.

     Orarul avea mai multe ore decat cel din anii precedenti, dar erau ore mai usoare:

      Magie a spiritului

     Magie a spiritului

    Auto-control al magiei

    Tehnici de atac

   Schimb de experiente*

 -   Pauza de masa-

   Educatie fizica

  Algebra

  Engleza- literatura

  Engleza-gramatica

   

   Asadar, aveam sa-l vad pe Eric cate doua ore pe zi, iar pe Jeremy doar o ora, care era optionala.  

  Am fugit in camera mea si mi-am verificat mail-ul. Asa cum promisesera Roslyn si Jeremry .mi-au trimis orarele lor. Eu si Roslyn aveam aceleasi ore in a doua parte a zilei, ceea ce insemna ca puteam petrece mai mult timp impreuna, iar Jeremey isi mutase ora de educatie fizica odata cu a noastra, in rest orare diferite.

  Cineva ciocani la usa.

    - Da? Am strigat din pat, unde stateam cu laptopul pentru a verifica si mailurile de la  Janette care devenise ca o mama grijulie pentru mine, dar si de la rudele mele din Europa.

     In vara accea mi-am petrecut vara in tarile nordice si centrale ale Europei, cu cei din familia regala, ceea ce insemnase ca nu o vazusem pe Janette de la absolvire.

      - Sunt Jeremey!  Se auzi din spatele usii. Venise ca sa ma hraneasca. Uitasem complet. Uitasem si sa o sun pe Dawn sa vina.

     Dawn era hranitoarea din Europa, pe care o primisem cadou de la o matusa de-a tatei. Era inalta, foarte slaba, cu parul negru si ondulatsi jumatate druid, ceea ce o facea aproape la fel de delicioasa ca Jeremey. Era draguta, dar, exact cum o numea si Jeremey, era o umbra, era stearsa. Fara suflet.

       - Ah, intra. E deschis…

       - Ce-I cu fata  asta?

       - Stii ca nu imi place sa te folosesc pe post de hranitor. Uite, pot sa ma prefac ca te musc.

       - Nu. Voi sta aici pana cand vei muri de foame.

       - Bine. I-am dat gulerul la o parte, pana am gasit vena jugulara  si mi-am infipt coltii in ea. Sangele lui avea un gust diferit. Era sange de druid. Mai dulce decat cel normal. Am simtit cu ajutorul spiritului cum se relaxeaza, apoi cum inima incepe sa pompeze si mai mult sange. Saliva mea si endorfinele trimise de muscatura il trimiteau incet in extaz. Si apoi, un val de caldura s-a intins in intregul lui corp, si era fericit, extaziat, incitat. Vroia mai mult. Dar m-am oprit. Buzele lui le cautau pe ale mele. Era gresit. Total gresit. El nu simtea nimic pentru mine, nu in acel mod. Era din cauza muscaturii. M-am indepartat brusc.

      - Mersi, Jeremy.

      - Abia daca ti-ai bagat coltii in gatul meu. Nu esti hranita. Scuze. M-a luat valul.

      - O sa o sun pe Dawn.

      - Maine o sa ai nevoie de putere. Uite. Ia. Isi intinse mana.

       I-am atins usor venele,apoi l-am muscat. M-am blocat de sentimentele lui, si mi-am satisfacut dorinta de sange.  

     

   -------------------------------------------------------------------------------------------------