:D

Cathrine si liceul a avut niste parti care nu imi placeau, asa ca am scoso-o de pe site, si voi scrie altceva, care sper sa fie mai bine scris decat precedenta. 

Capitolul XIV - Eraser

    Mergeam incet prin zapada rece. Eram cufundata in ganduri pentru ca o parte din mine si-ar fi dorit ca Jeremy sa fi plecat din camera mea si sa nu trebuiasca sa ii mai zica niciodata nimic, dar alta ar fi vrut sa il gaseasca acolo, sa se ghemuiasca in bratele lui, sa ii spuna cat de rau ii pare, ca il iubeste si ca nu vrea sa se schimbe vreodata ce e intre ei, ca el e fratele ei mai mare, ca el este protectorul ei, iar el sa o inteleaga, sa spuna ca ar fi fost o greseala, si ca am facut alegerea cea mai buna. Imi era frica sa gasesc camera goala, totusi. Am mers din ce in ce mai repede, apoi, cand am intrat in cladire, am alergat pe scari catre camera. Iar el statea pe pat si fuma, muzica era data foarte tare. Era nervos sau suparat. Am incuiat usa, apoi m-am asezat, pe pat, langa el, si el si-a pus mana sub capul meu.
   - Scuze, a soptit in timp ce ma tragea, protectiv, mai aproape de el.
   M-am uitat la el cu atentie apoi am lasat capul sa se cufunde in perna. As fi stat acolo, cu el, fara sa vorbim, pentru totdeauna. Cu Jeremy, cel mai bun prieten al meu, nu Jeremy, baiatul cu care ma sarutasem.
       
                                                              *         *         *
 
     Urmatoarea zi cursurile au luat ritmul firesc, iar lectiile erau foarte plictistoare, totul se misca in reluare, ma simteam prinsa in nisip miscator, cu cat vroiam sa treaca mai repede orele, cu atat treceau mai incet. Apoi s-a auzit. Clopotelul, era pauza de masa, asta inseamna o ora libera. Mi-am pus castile in urechi si am iesit in graba din clasa, mergand spre cantina pentru a ma hrani. Nu imi era foame, dar, Doamne, eram insetata de o muscatura, sa simt lichidul caldut pe colti, apoi sa simt gustul dulceag inundandu-ma. Cineva mi-a smuls castile din urechi, trezindu-ma din visare.
    - Ce faci ?! a tipat Roslyn in urechea mea.
    - Uh, m-ai speriat, bine, ma duc sa ma hranesc.. Tu?
    - A, nimic, tipam pe aici pe hol dupa o fata. a zis cu o voce serioasa, facand, in acelasi timp, o fata amuzanta.
    - Hahah. Si de ce tipai dupa ea?
    - Vi la o tigara?

Capitolul XIII - Vreau, dar nu.

     Mainile lui Jeremy erau peste tot pe corpul meu, iar eu eram parca imobilizata, nu ma puteam impotrivi, pentru ca vroiam sa se intample. Prosopul meu s-a desfacut, dezvelindu-mi corpul iar pantalonii lui Jeremy au alunecat usor, lasand pe Jeremy doar o pereche de boxeri, rosii, ce aveau un taur furios pe spate. Am simtit o mica intepatura atunci cand Jeremy mi-a muscat jucaus buza, dar tot ce am facut a fost sa in trag mai aproape de mine. Am inchis ochii si am vazut niste ochi pe care ii mai vazusem. Erau asprii si dezgustati, ma mustrau, dar nu realizam ai cui erau acei ochi patrunzatori, albstri. Am deschis ochii si m-am tras de sub Jeremy care ma lingea pe gat.
      - Scuze, nu pot sa fac asta, nu cu tine, nu acum. Te iubesc, dar nu pot.
     M-am ridicat, am tras pe mine o pereche de pantaloni de trening, largi si un hanorac, in care indesasem cu ceva timp in urma un pachet de tigari si o bricheta, si am iesit fugind din camera. Afara incepuse sa ninga, iar in fuga mea prin curtea scolii fulgii mari imi zgariau fata. Lacrimi mari si fierbinti mi se scurgeau pe fata, simteam totul in jurul meu se invartea haotic. M-am oprit abia cand eram in mijlocul padurii, si m-am asezat pe o piatra inghetata si uda. Am scotocit prin buzunare si am gasit ceea ce cautasem. Erau exact cum le lasasem de la ultima tentativa de fumat. Un pachet de Havana Ovals aproape plin. Cumparasem cu Roslyn si Jeremy un cartus intreg in vacanta de vara, iar eu l-am ascus pe ultimul. Am tras fumul in plamani apoi un norisor de fum a iesit incet din narile mele. Suroaie de lacrimi imi curgeau pe obrajii inghetati. Zapada se aseza calm peste frunzele uscate ale copacilor. Ma simteam groaznic, totul era in ceata. De ce facusem toate astea? De ce cu Jeremy? De ce asa repede dupa ce Eric disparuse?
      - Tu trebuie mereu sa fugi de cineva? m-a intrebat o voce cunoscuta. Am ridicat privirea si in fata mea se afla Axel. Mi-am sters lacrimile si m-am uitat cu uimire la el.
      - Nu, doar cand esti tu prin preajma, i-am raspuns sec. Am intins pachetul spre el. Vrei?
      - O sa iau una, daca o oferi cu atata amabilitate. a zis zambind
      - Scuze, nu sunt chiar amabila azi...
      - Vad. Esti... ciudata. Ce se intampla cu tine mereu? Pari sa fi urmata de belele.
      - Mersi, i-am zis zambind ironic.
      - Nu era nimic personal, scuze, a zis umil. Hai sa ne plimbam, vrei? m-a intrebat tragand un fum lung din tigara.
      - Mbine, am raspuns indiferent.
      Abia cand m-am ridicat am realizat ca eram ametita iar ca picioarele mele inghetasera. Am incercat sa merg, dar picioarele mele refuzau sa ma asculte, asa ca am cazut inevitabil in fund in zapada rece. Axel s-a dovedit a fi un baiat chiar manierat, care a sarit imediat sa ma ridice de jos.
      - Mersi, i-am zis cu vocea tremurand.
      - Cu placere, a zis zambind.
      - Axel, a fost o placere sa te revad, dar chiar trebuie sa plec, am zis, vorbind mai mult corpul meu inghetat si ud.
      - Ok. Ne mai vedem pe aici, a zis sarutandu-ma pe obraz.
      M-am intors, iar fata mea era rosie ca a unui rac si picioarele imi tremurau. Buzele lui erau atat de moi, respiratia lui calda atingandu-mi obrazul, un pupic pe obraz ce a parut o mie de alte lucruri, lucruri frumoase. Ochii lui albastrii imi ramasesera intipariti in minte, si ii vedeam de fiecare data cand ii inchideam pe ai mei.

Capitolul XII - Ce tocmai s-a intamplat?

     La Sf. Stefan totul era obositor de activ, pentru ca in mai putin de 3 saptamani avea sa fie balul de inceput al iernii, iar pana si cei mai mici asteptau si se pregateau, dar urma sa fie sambata, cand tot campusul va fi plecat in cele mai apropiate mall-uri, cautand cele mai frumoase rochii si costume. Am zarit-o pe Daiana, care imi facea energic cu mana asa ca m-am indreptat spre ea, lasandu-l pe Jeremy sa imi duca singur bagajele in camera.
     - Ce facii? Cum te simti?
     - Mai bine decat ultima data cand ne-am vazut.. Tu ce faci? Caleb cum o mai duce?
     - Sunt bine, Caleb... Caleb incearca din greu sa faca nu stiu ce chestie la o planta...
     - O, doamne. Chiar nu are rabdare, nu-i asa? am zis razand
     - Nu.. dar asta il face dragut, a zis, in timp ce un zambet i-a dezgolit dintii albi, nu imi venea sa cred, il placea..
     - Daiana, tie iti place de Caleb?
     S-a inrosit si si-a lasat privirea in jos.
     - Iau asta ca pe un da...
     - Il plac ca pe un amic, serios. atata tot!
     - Daca zici tu... Eu trebuie sa plec, sa fac un dus. Vorbim, D.
     - Okei.. Te sun eu, dupa ce termin antrenamentele.
     In timp ce ma indreptam spre cladire, mici fulgi albi si reci imi cadeau prin par si pe gene. Apoi am zarit un chip cunoscut. Era tipul de la Hattlecorn, Axel.
     - Hei, Cathrine, nu?
     - Da, am zis surazand, ce cauti aici?
     - De o saptamana invat aici. Cum de nu te-am vazut pe aici?
     - Am fost la Hattlecorn, am avut treaba acolo..
     - Inteleg, esti o persoana ocupata, a zis facand o fata amuzanta, care m-a facut sa rad.
     - Daaa, si trebuie sa pleec, am zis cand telefonul a inceput sa sune. Ne mai vedem pe aici.
     - Da.. ne vedem..
     Am urcat in fuga scarile, spre camera mea. Jeremy statea pe un scaun , cu spatarul acestuia intre picioare, indreptat spre fereastra, si fuma linistit. Mirosul de fum mi-a ajuns direct in plamani, si nu am reusit sa scot decat un sunet inabusit atunci cand Jeremy m-a intrebat daca vreau sa plece.
      - Nu, poti sa ramai, dar renunta la tigara. Ma duc sa fac dus, fa si tu un ceai sau ceva, i-am zis in timp ce ma duceam in dus. M-am intors in camera imbracata doar intr-un prosop alb, si datorita geamului lasat larg deschis, in camera era un frig insuportabil
      - Jeremy, inchide geamul ala, si fa ceva sa incalzesti camera asta!
      - Uite-ti cafeaua irlandeza, ca sa te incalzesti, si inchid imediat geamul.
      Am luat o inghititura mica de cafea, iar wiskey-ul cald, din cafea, m-a incalzit pana in stomac, unde s-a asezat, calm si sigur.
       -  Mersi, i-am zis, ducandu-ma spre dulap, pentru a cauta niste haine, a fost o idee proasta deoarece m-am trezit cu un bulgare mic si rece in spate. M-am intors si Jeremy avea un ranjet jucaus pe fata. Mi-am strans prosopul cu mana, apoi am inceput sa il alerg pana cand am ajuns in baie, iar toata apa a ajuns pe Jeremy, care a alunecat si m-a tras peste el. Era o nebunie, Jeremy era atat de .. frumos. Era incredibil. S-a aplecat spre mine si m-a sarutat si sentimentul acela de flurasi in stomac... Totul era .. magic. Si-a dat tricoul ud jos si m-a sarutat din nou. Ochii verzi ii sclipeau si am simtit cum fiecare atom din corpul meu era pe cale sa explodeze, era .. incredibil... buzele noastre, lipite, limba lui, cautand-o pe a mea, mainile lui, bajbaind peste tot pe corpul meu.. Apoi am simtit ceva ce numai simtisem niciodata in viata mea..Il doream. Coltii mi-au tasnit, iar Jeremy si-a dat capul intr-o parte lasandu-ma sa il musc. Sangele lui era mai fierbinte si mai dulce decat de obicei, avea cel mai bun gust in cel mai potrivit moment...

Capitolul XI - Un nou inceput?

  In spatele meu statea un baiat saten, cu parul aproape lung. Avea ochii albastrii, dar erau atat de patrunzatori incat simteai ca te privesc in suflet.
   - Scuze daca te-am speriat. am presupus ca se vedea pe fata mea ca prezenta lui imi dadea o senzatie ciudata.Tipul avea un accent diferit, probabil de Chicago.
   - Ah, nu-i nimic. Eu sunt C-Cat.
   - Eu sunt Axel. Nu esti de aici, nu?
   - Nope.  Sunt din Hattlegrun,Sf.Stefan. Am venit in vizita aici. Tu de unde esti?
   - Chicago...-siiiii am avut dreptate! Era din Chicago, dar credeam ca toate creaturile magice au disparut de acolo.
   - Mai sunt shamani acolo?
   - Nu. Toti au zburat. Nu prea mai au activitate acolo...
   Chicago era plin de spirite, sau ma rog. A fost. Erau atat de multe povesti cu fantome si spirite, care s-au dovedit adevarate, asa ca shamanii, ajutati de vanatorii de spirite,  au curtat locul, acum fiind unul dintre cele mai curate orase.
    Am simtit ca imi vibreaza telefonul, asa ca mi-am luat la revedere de la Axel . Parea de treaba.
    - Alo, da?
    - Cat unde mama masii esti?! nu stiam unde eram, plus ca Jeremy era nervos.
    - In curte. De ce?
    - Pentru ca Ros are nevoie de tine si tu nu esti aici.
    Roslyn avea probleme si eu nu eram langa ea, asta uram cel mai mult. De foarte putine ori Ros avea nevoie de ajutorul meu, iar eu nu eram langa ea atunci. Am fugit spre infirmerie si totul era ingrozitor. Ros era intr-o stare ingrozitoare, ii simteam durerea, simteam tot ce simtea si ea, asa ca atunci cand am intrat in camera, durerea aceea m-a coplesit si am simtit ca mi se inmoaie genunchii. Acela a fost momentul in care am realizat care era motivul ametelii mele. Nu ma hranisem de ceva vreme, ca functionam pe 0. Acesta era si motivul pentru care nu simtisem ce se intampla cu Roslyn. Observasem, in timp, ca daca nu eram hranita puterile mele functionau foarte slab, legaturile cu Ros si Jeremy se blocau si toate sentimentele mele erau mult mai intense, iar simturile mele, mai dezvoltate decat ale vampirilor, nu ma ajutau cu nimic. Mirosul spitalului imi inunda narile si simteam cum fiecare inima pompa sange.  Nu mi se intamplase nicodata.
                                                            *       *          *

      M-am trezit intr-un pat alb, purtand un halat de spital, alb si dintr-un material aspru. Peretii erau de un verde sters si un calorifer incalzea putin camera. Langa mine erau Jeremy si Rose. Amandoi pareau speriati.
     - Doamne, te-ai trezit, a zis Rose zambind. Era palida, dar purta un hanorac albastru, larg si o pereche de colanti negrii, lungi. Abia acum observam cat slabise, dar cand?
     - Mhm.. Da. Cat am fost.. apf.. ce am fost? abia reusisem sa rostesc acele cuvinte.
     - Ai fost intr-un fel de coma, timp de 2 saptamani, s-a intors spre Jeremy si l-a chemat mai aproape.
     - Heii, uite, Dawn nu e aici, e la Sf Stefan, asa ca te vei hrani din mine.
     - Ce?! nu am reusit sa spun nimic mai mult, pentru ca Jeremy mi-a acoperit gura cu incheietura lui. Sangele ii pompa in vene, iar coltii - care nu erau mereu prezenti, ca la Ros- mi-au tasnit. Am muscat incet si am lasat ca lichidul cald si dulce sa curga incet. Dupa ce senzatia de foame mi-a disparut, i-am indepartat incheietura si m-am ridicat pe margine patului. Toate oasele ma dureau.
      - Ce s-a intamplat? Stiu doar ca iti era rau, Ros, apoi..
      - Nu stiu... doamna doctor Stain a zis ca erai prea slabita, iar legatura dintre noi, durerea mea, panica lui Jeremy si ingrijorarea s ta au dus la asta... nu pomenise nimic de Eric, si de pierderea lui.
     - Wow.. Cand pot pleca?
     -  Oricand.
     M-am dat jos din pat, picioarele ma dureau ingrozitor, intreg corpul imi era armotit.
     - Uite, ti-am adus niste haine.. Afara e destul de frig.
     - Ok. Jer, poti te rog sa iesi? Vreau sa ma schimb.
     - Nicio problema. Va astept afara.
      A iesit si a inchis usa. Mi-am scos bluza, iar pilea mi s-a facut de gaina in momentul in care aerul racoros mi-a atins corpul.
      - Ce fac Ava si Lynn?
      - Sunt bine, te astepata pe hol si ele...
      - Cei de la scoala ce au zis?
      - Ne-au certat, am fi fost pedepsiti daca nu... stii tu.. Eric.. Dar, doamna directoare ne-a iertat din cauza acestei pierderi. Ai pe e-mail toate lectiile.. Nu ai lipsit chiar mult. Apropo, a zis luand o inghititura mare dintr-o cana de cafea pe care scria mare HATTLECORN RULLZ, au sunat Reea si Janett. Sunt ingrijorate, si vroiau sa vina, dar le-am zis ca nu este nevoie, ca totul e sub control si esti doar extenuata.
     - Ah, da, doamne... Trebuie sa le sun, sa le spun ca sunt bine... Daca le ziceam eu ca totul e in regula, veneau cu primul avion, am zis razand, abdomenul ma durea ca dupa prima lectie de lupte, cand o fata mai vampir imi strivise stomacul cu un pumn.
      Hainele erau calde si groase, purtam o pereche de blugi, stramti, iar Roslyn luase cu grija cele mai groase bluze din sifonierul meu, asa ca, atunci cand am iesit afara, frigul nu a patruns pana la corpul meu, desi fata si mainile mi-au inghetat imediat. Era inceputul lunii noiembrie, dar deja era un strat subtire de zapada pe jos. Ava si Lynn au venit si m-au imbratisat, Lynn avea ochii rosii si umflati, probabil de la plans, iar ava parea nedormita, si, desi nu o arata, vedeam ca ii simte dorul lui Eric, presupuneam ca se simte si vinovata. In mod ciudat nu eram suparata pe ea, si, desi simteam un gol in corp, si ma simeam atat de usoara, nu eram distrusa... eram doar trista.
     - Hai sa mergem de aici, a zis Jeremy. Nu vreau sa mai ajung aici prea curand.
     - Cat, ai grija de tine, te rog... a zis incet Lynn, apoi Ava a dat din cap aprobator.. O sa fie bine.
     - O sa am... Pa, am zis imbratisandu-le inca o data.
      M-am intors si am plecat cu Ros si Jeremy in spatele meu, spre SUV-ul rosu care avea sa ne duca acasa, in Sf Stefan, unde ne astepta intreaga scoala.

Capitolul X - Sa spunem ca e ok.

     M-am trezit pe patul de spital urmatoarea zi,desi nu aveam rani fizice grave. Tin sa mentionez fizice pentru ca in interior eram sfasiata. Chiar daca puteam merge si corpul meu functiona asa cum trebuie, eu ma simteam pe jumatate moarta. Era incredibil cat te putea distruge ceva de pe interior. Langa  patul meu stateau Caleb si Daiana, cei doi invatacei ai mei. Erau clasa a8a, asa ca aveau nevoie de cineva care sa ii antreneze, si cum amandoi erau  vampiruizi si aveau putere asupra spiritului, ii puteam ajuta. Amandoi erau ingrijorati, dar i-am asigurat ca ma simt bine.
     M-am ridicat si m-am dus in camera de alaturi unde Avei i se facea morala, ca de obicei. Am intrat in camera ,  exact dupa ce directoarea Avei a iesit, mai mult sau mai putin intepata. De fiecare cand o vazusem, nu de multe ori, doar dupa ce Ava facea cate o prostie , era la fel de plina de ea. Incepusem sa nu o mai suport eu, desi eram o persoana intelegatoare. Ava vroia sa se ridice din pat, si dupa un schimb de replici, nu tocmai placute, tot a plecat.
    Am iesit din spital. Vorbisem cu Emily iar diagnosticul era urmatorul Ava nu se putea tine foarte bine pe picioare, ceea ce obervasem si eu atunci cand ea a plecat, Jeremy avea mana rupta si fata plina de zgarieturi, Alice cu ambele picioare rupte, Lyn era bagata la perfuzii pentru ca pierduse prea mult sange iar Ros, biata Ros, deabia isi revenise din coma. 
    In ultimul timp vizitasem atat de des spitalul, nu numai pentru mine, cat si pentru cei din jurul meu, incat nu mai suportam mirosul acela steril si sec. Cand am iesit am simtit cum aerul de primavara imi inunda narile. Era totusi prea puternica schimbarea asa ca aparuse nelipsita migrena din ultimele zile. Pentru prima data in mult timp,totusi, nu mai simteam greata provocata de varcolaci. Vampiruizii nu erau puternici, dar aveau simturile extrem de dezvolatate, agilitatea compensand lipsa fortei fizice, asa ca puteam sa le simt duhoarea de la cativa kilometrii distanta. 
     Nu fusesem niciodata la Ava in scoala, si vroiam sa vad cum este. Curtea liceului Hattlecorn era mai spatioasa decat a Sfantului Stefan, dar era mult mai tehnic amenajata. La Sf Stefan curtea era un loc de recreere, aici, insa, era un loc pentru antrenament. Curtea era partial goala, mai fiind cate un elev silitor care se antrena din greu. Am descoperit ca si Hattlecorn avea un iaz improvizat. M-am asezat pe marginea iazului si am incercat sa imi aduc aminte cum am ajuns la Hattlecorn, dar nu imi puteam aminti nimic. Un sentiment ciudat m-a deconcentrat. Un sentiment ce semana a fluturasi in stomac doar ca mai intens si un pic de teama. Imi era frica sa ma intorc, dar totusi am facut-o...

Personajele.

Jeremy si Cat

Roslyn

Eric

Cedric si Ava

Dawn

Emily