In spatele meu statea un baiat saten, cu parul aproape lung. Avea ochii albastrii, dar erau atat de patrunzatori incat simteai ca te privesc in suflet.
- Scuze daca te-am speriat. am presupus ca se vedea pe fata mea ca prezenta lui imi dadea o senzatie ciudata.Tipul avea un accent diferit, probabil de Chicago.
- Ah, nu-i nimic. Eu sunt C-Cat.
- Eu sunt Axel. Nu esti de aici, nu?
- Nope. Sunt din Hattlegrun,Sf.Stefan. Am venit in vizita aici. Tu de unde esti?
- Chicago...-siiiii am avut dreptate! Era din Chicago, dar credeam ca toate creaturile magice au disparut de acolo.
- Mai sunt shamani acolo?
- Nu. Toti au zburat. Nu prea mai au activitate acolo...
Chicago era plin de spirite, sau ma rog. A fost. Erau atat de multe povesti cu fantome si spirite, care s-au dovedit adevarate, asa ca shamanii, ajutati de vanatorii de spirite, au curtat locul, acum fiind unul dintre cele mai curate orase.
Am simtit ca imi vibreaza telefonul, asa ca mi-am luat la revedere de la Axel . Parea de treaba.
- Alo, da?
- Cat unde mama masii esti?! nu stiam unde eram, plus ca Jeremy era nervos.
- In curte. De ce?
- Pentru ca Ros are nevoie de tine si tu nu esti aici.
Roslyn avea probleme si eu nu eram langa ea, asta uram cel mai mult. De foarte putine ori Ros avea nevoie de ajutorul meu, iar eu nu eram langa ea atunci. Am fugit spre infirmerie si totul era ingrozitor. Ros era intr-o stare ingrozitoare, ii simteam durerea, simteam tot ce simtea si ea, asa ca atunci cand am intrat in camera, durerea aceea m-a coplesit si am simtit ca mi se inmoaie genunchii. Acela a fost momentul in care am realizat care era motivul ametelii mele. Nu ma hranisem de ceva vreme, ca functionam pe 0. Acesta era si motivul pentru care nu simtisem ce se intampla cu Roslyn. Observasem, in timp, ca daca nu eram hranita puterile mele functionau foarte slab, legaturile cu Ros si Jeremy se blocau si toate sentimentele mele erau mult mai intense, iar simturile mele, mai dezvoltate decat ale vampirilor, nu ma ajutau cu nimic. Mirosul spitalului imi inunda narile si simteam cum fiecare inima pompa sange. Nu mi se intamplase nicodata.
* * *
M-am trezit intr-un pat alb, purtand un halat de spital, alb si dintr-un material aspru. Peretii erau de un verde sters si un calorifer incalzea putin camera. Langa mine erau Jeremy si Rose. Amandoi pareau speriati.
- Doamne, te-ai trezit, a zis Rose zambind. Era palida, dar purta un hanorac albastru, larg si o pereche de colanti negrii, lungi. Abia acum observam cat slabise, dar cand?
- Mhm.. Da. Cat am fost.. apf.. ce am fost? abia reusisem sa rostesc acele cuvinte.
- Ai fost intr-un fel de coma, timp de 2 saptamani, s-a intors spre Jeremy si l-a chemat mai aproape.
- Heii, uite, Dawn nu e aici, e la Sf Stefan, asa ca te vei hrani din mine.
- Ce?! nu am reusit sa spun nimic mai mult, pentru ca Jeremy mi-a acoperit gura cu incheietura lui. Sangele ii pompa in vene, iar coltii - care nu erau mereu prezenti, ca la Ros- mi-au tasnit. Am muscat incet si am lasat ca lichidul cald si dulce sa curga incet. Dupa ce senzatia de foame mi-a disparut, i-am indepartat incheietura si m-am ridicat pe margine patului. Toate oasele ma dureau.
- Ce s-a intamplat? Stiu doar ca iti era rau, Ros, apoi..
- Nu stiu... doamna doctor Stain a zis ca erai prea slabita, iar legatura dintre noi, durerea mea, panica lui Jeremy si ingrijorarea s ta au dus la asta... nu pomenise nimic de Eric, si de pierderea lui.
- Wow.. Cand pot pleca?
- Oricand.
M-am dat jos din pat, picioarele ma dureau ingrozitor, intreg corpul imi era armotit.
- Uite, ti-am adus niste haine.. Afara e destul de frig.
- Ok. Jer, poti te rog sa iesi? Vreau sa ma schimb.
- Nicio problema. Va astept afara.
A iesit si a inchis usa. Mi-am scos bluza, iar pilea mi s-a facut de gaina in momentul in care aerul racoros mi-a atins corpul.
- Ce fac Ava si Lynn?
- Sunt bine, te astepata pe hol si ele...
- Cei de la scoala ce au zis?
- Ne-au certat, am fi fost pedepsiti daca nu... stii tu.. Eric.. Dar, doamna directoare ne-a iertat din cauza acestei pierderi. Ai pe e-mail toate lectiile.. Nu ai lipsit chiar mult. Apropo, a zis luand o inghititura mare dintr-o cana de cafea pe care scria mare HATTLECORN RULLZ, au sunat Reea si Janett. Sunt ingrijorate, si vroiau sa vina, dar le-am zis ca nu este nevoie, ca totul e sub control si esti doar extenuata.
- Ah, da, doamne... Trebuie sa le sun, sa le spun ca sunt bine... Daca le ziceam eu ca totul e in regula, veneau cu primul avion, am zis razand, abdomenul ma durea ca dupa prima lectie de lupte, cand o fata mai vampir imi strivise stomacul cu un pumn.
Hainele erau calde si groase, purtam o pereche de blugi, stramti, iar Roslyn luase cu grija cele mai groase bluze din sifonierul meu, asa ca, atunci cand am iesit afara, frigul nu a patruns pana la corpul meu, desi fata si mainile mi-au inghetat imediat. Era inceputul lunii noiembrie, dar deja era un strat subtire de zapada pe jos. Ava si Lynn au venit si m-au imbratisat, Lynn avea ochii rosii si umflati, probabil de la plans, iar ava parea nedormita, si, desi nu o arata, vedeam ca ii simte dorul lui Eric, presupuneam ca se simte si vinovata. In mod ciudat nu eram suparata pe ea, si, desi simteam un gol in corp, si ma simeam atat de usoara, nu eram distrusa... eram doar trista.
- Hai sa mergem de aici, a zis Jeremy. Nu vreau sa mai ajung aici prea curand.
- Cat, ai grija de tine, te rog... a zis incet Lynn, apoi Ava a dat din cap aprobator.. O sa fie bine.
- O sa am... Pa, am zis imbratisandu-le inca o data.
M-am intors si am plecat cu Ros si Jeremy in spatele meu, spre SUV-ul rosu care avea sa ne duca acasa, in Sf Stefan, unde ne astepta intreaga scoala.
- Scuze daca te-am speriat. am presupus ca se vedea pe fata mea ca prezenta lui imi dadea o senzatie ciudata.Tipul avea un accent diferit, probabil de Chicago.
- Ah, nu-i nimic. Eu sunt C-Cat.
- Eu sunt Axel. Nu esti de aici, nu?
- Nope. Sunt din Hattlegrun,Sf.Stefan. Am venit in vizita aici. Tu de unde esti?
- Chicago...-siiiii am avut dreptate! Era din Chicago, dar credeam ca toate creaturile magice au disparut de acolo.
- Mai sunt shamani acolo?
- Nu. Toti au zburat. Nu prea mai au activitate acolo...
Chicago era plin de spirite, sau ma rog. A fost. Erau atat de multe povesti cu fantome si spirite, care s-au dovedit adevarate, asa ca shamanii, ajutati de vanatorii de spirite, au curtat locul, acum fiind unul dintre cele mai curate orase.
Am simtit ca imi vibreaza telefonul, asa ca mi-am luat la revedere de la Axel . Parea de treaba.
- Alo, da?
- Cat unde mama masii esti?! nu stiam unde eram, plus ca Jeremy era nervos.
- In curte. De ce?
- Pentru ca Ros are nevoie de tine si tu nu esti aici.
Roslyn avea probleme si eu nu eram langa ea, asta uram cel mai mult. De foarte putine ori Ros avea nevoie de ajutorul meu, iar eu nu eram langa ea atunci. Am fugit spre infirmerie si totul era ingrozitor. Ros era intr-o stare ingrozitoare, ii simteam durerea, simteam tot ce simtea si ea, asa ca atunci cand am intrat in camera, durerea aceea m-a coplesit si am simtit ca mi se inmoaie genunchii. Acela a fost momentul in care am realizat care era motivul ametelii mele. Nu ma hranisem de ceva vreme, ca functionam pe 0. Acesta era si motivul pentru care nu simtisem ce se intampla cu Roslyn. Observasem, in timp, ca daca nu eram hranita puterile mele functionau foarte slab, legaturile cu Ros si Jeremy se blocau si toate sentimentele mele erau mult mai intense, iar simturile mele, mai dezvoltate decat ale vampirilor, nu ma ajutau cu nimic. Mirosul spitalului imi inunda narile si simteam cum fiecare inima pompa sange. Nu mi se intamplase nicodata.
* * *
M-am trezit intr-un pat alb, purtand un halat de spital, alb si dintr-un material aspru. Peretii erau de un verde sters si un calorifer incalzea putin camera. Langa mine erau Jeremy si Rose. Amandoi pareau speriati.
- Doamne, te-ai trezit, a zis Rose zambind. Era palida, dar purta un hanorac albastru, larg si o pereche de colanti negrii, lungi. Abia acum observam cat slabise, dar cand?
- Mhm.. Da. Cat am fost.. apf.. ce am fost? abia reusisem sa rostesc acele cuvinte.
- Ai fost intr-un fel de coma, timp de 2 saptamani, s-a intors spre Jeremy si l-a chemat mai aproape.
- Heii, uite, Dawn nu e aici, e la Sf Stefan, asa ca te vei hrani din mine.
- Ce?! nu am reusit sa spun nimic mai mult, pentru ca Jeremy mi-a acoperit gura cu incheietura lui. Sangele ii pompa in vene, iar coltii - care nu erau mereu prezenti, ca la Ros- mi-au tasnit. Am muscat incet si am lasat ca lichidul cald si dulce sa curga incet. Dupa ce senzatia de foame mi-a disparut, i-am indepartat incheietura si m-am ridicat pe margine patului. Toate oasele ma dureau.
- Ce s-a intamplat? Stiu doar ca iti era rau, Ros, apoi..
- Nu stiu... doamna doctor Stain a zis ca erai prea slabita, iar legatura dintre noi, durerea mea, panica lui Jeremy si ingrijorarea s ta au dus la asta... nu pomenise nimic de Eric, si de pierderea lui.
- Wow.. Cand pot pleca?
- Oricand.
M-am dat jos din pat, picioarele ma dureau ingrozitor, intreg corpul imi era armotit.
- Uite, ti-am adus niste haine.. Afara e destul de frig.
- Ok. Jer, poti te rog sa iesi? Vreau sa ma schimb.
- Nicio problema. Va astept afara.
A iesit si a inchis usa. Mi-am scos bluza, iar pilea mi s-a facut de gaina in momentul in care aerul racoros mi-a atins corpul.
- Ce fac Ava si Lynn?
- Sunt bine, te astepata pe hol si ele...
- Cei de la scoala ce au zis?
- Ne-au certat, am fi fost pedepsiti daca nu... stii tu.. Eric.. Dar, doamna directoare ne-a iertat din cauza acestei pierderi. Ai pe e-mail toate lectiile.. Nu ai lipsit chiar mult. Apropo, a zis luand o inghititura mare dintr-o cana de cafea pe care scria mare HATTLECORN RULLZ, au sunat Reea si Janett. Sunt ingrijorate, si vroiau sa vina, dar le-am zis ca nu este nevoie, ca totul e sub control si esti doar extenuata.
- Ah, da, doamne... Trebuie sa le sun, sa le spun ca sunt bine... Daca le ziceam eu ca totul e in regula, veneau cu primul avion, am zis razand, abdomenul ma durea ca dupa prima lectie de lupte, cand o fata mai vampir imi strivise stomacul cu un pumn.
Hainele erau calde si groase, purtam o pereche de blugi, stramti, iar Roslyn luase cu grija cele mai groase bluze din sifonierul meu, asa ca, atunci cand am iesit afara, frigul nu a patruns pana la corpul meu, desi fata si mainile mi-au inghetat imediat. Era inceputul lunii noiembrie, dar deja era un strat subtire de zapada pe jos. Ava si Lynn au venit si m-au imbratisat, Lynn avea ochii rosii si umflati, probabil de la plans, iar ava parea nedormita, si, desi nu o arata, vedeam ca ii simte dorul lui Eric, presupuneam ca se simte si vinovata. In mod ciudat nu eram suparata pe ea, si, desi simteam un gol in corp, si ma simeam atat de usoara, nu eram distrusa... eram doar trista.
- Hai sa mergem de aici, a zis Jeremy. Nu vreau sa mai ajung aici prea curand.
- Cat, ai grija de tine, te rog... a zis incet Lynn, apoi Ava a dat din cap aprobator.. O sa fie bine.
- O sa am... Pa, am zis imbratisandu-le inca o data.
M-am intors si am plecat cu Ros si Jeremy in spatele meu, spre SUV-ul rosu care avea sa ne duca acasa, in Sf Stefan, unde ne astepta intreaga scoala.
No comments:
Post a Comment