Thursday, July 21, 2011

Capitolul XIII - Vreau, dar nu.

     Mainile lui Jeremy erau peste tot pe corpul meu, iar eu eram parca imobilizata, nu ma puteam impotrivi, pentru ca vroiam sa se intample. Prosopul meu s-a desfacut, dezvelindu-mi corpul iar pantalonii lui Jeremy au alunecat usor, lasand pe Jeremy doar o pereche de boxeri, rosii, ce aveau un taur furios pe spate. Am simtit o mica intepatura atunci cand Jeremy mi-a muscat jucaus buza, dar tot ce am facut a fost sa in trag mai aproape de mine. Am inchis ochii si am vazut niste ochi pe care ii mai vazusem. Erau asprii si dezgustati, ma mustrau, dar nu realizam ai cui erau acei ochi patrunzatori, albstri. Am deschis ochii si m-am tras de sub Jeremy care ma lingea pe gat.
      - Scuze, nu pot sa fac asta, nu cu tine, nu acum. Te iubesc, dar nu pot.
     M-am ridicat, am tras pe mine o pereche de pantaloni de trening, largi si un hanorac, in care indesasem cu ceva timp in urma un pachet de tigari si o bricheta, si am iesit fugind din camera. Afara incepuse sa ninga, iar in fuga mea prin curtea scolii fulgii mari imi zgariau fata. Lacrimi mari si fierbinti mi se scurgeau pe fata, simteam totul in jurul meu se invartea haotic. M-am oprit abia cand eram in mijlocul padurii, si m-am asezat pe o piatra inghetata si uda. Am scotocit prin buzunare si am gasit ceea ce cautasem. Erau exact cum le lasasem de la ultima tentativa de fumat. Un pachet de Havana Ovals aproape plin. Cumparasem cu Roslyn si Jeremy un cartus intreg in vacanta de vara, iar eu l-am ascus pe ultimul. Am tras fumul in plamani apoi un norisor de fum a iesit incet din narile mele. Suroaie de lacrimi imi curgeau pe obrajii inghetati. Zapada se aseza calm peste frunzele uscate ale copacilor. Ma simteam groaznic, totul era in ceata. De ce facusem toate astea? De ce cu Jeremy? De ce asa repede dupa ce Eric disparuse?
      - Tu trebuie mereu sa fugi de cineva? m-a intrebat o voce cunoscuta. Am ridicat privirea si in fata mea se afla Axel. Mi-am sters lacrimile si m-am uitat cu uimire la el.
      - Nu, doar cand esti tu prin preajma, i-am raspuns sec. Am intins pachetul spre el. Vrei?
      - O sa iau una, daca o oferi cu atata amabilitate. a zis zambind
      - Scuze, nu sunt chiar amabila azi...
      - Vad. Esti... ciudata. Ce se intampla cu tine mereu? Pari sa fi urmata de belele.
      - Mersi, i-am zis zambind ironic.
      - Nu era nimic personal, scuze, a zis umil. Hai sa ne plimbam, vrei? m-a intrebat tragand un fum lung din tigara.
      - Mbine, am raspuns indiferent.
      Abia cand m-am ridicat am realizat ca eram ametita iar ca picioarele mele inghetasera. Am incercat sa merg, dar picioarele mele refuzau sa ma asculte, asa ca am cazut inevitabil in fund in zapada rece. Axel s-a dovedit a fi un baiat chiar manierat, care a sarit imediat sa ma ridice de jos.
      - Mersi, i-am zis cu vocea tremurand.
      - Cu placere, a zis zambind.
      - Axel, a fost o placere sa te revad, dar chiar trebuie sa plec, am zis, vorbind mai mult corpul meu inghetat si ud.
      - Ok. Ne mai vedem pe aici, a zis sarutandu-ma pe obraz.
      M-am intors, iar fata mea era rosie ca a unui rac si picioarele imi tremurau. Buzele lui erau atat de moi, respiratia lui calda atingandu-mi obrazul, un pupic pe obraz ce a parut o mie de alte lucruri, lucruri frumoase. Ochii lui albastrii imi ramasesera intipariti in minte, si ii vedeam de fiecare data cand ii inchideam pe ai mei.

No comments:

Post a Comment