Capitolul VI – Roslyn, ce mama naibi?

Camera era goala, absolut goala. Roslyn si Dawn nu erau nicaieri.
- Ce naiba?! Oh, nu. Roslyn a plecat la antrenament. Maine e jocul de Slainder.
Slainder era un joc ce se practica numai la fiinte magice. In echipa erau 8 jucatori: patru atacanti, un aparator , 2 marginasi si un cautator. Existau 2 mingi. Una pentru a inscrie, folosind numai puterea magica sau fizica, in functie de ce erau(daca isi foloseau celelalte puteri erau descalificati) si incearca sa o duca dupa o anumita linie, numita Ante. Aici erau implicati atacantii. Marginasii... nu prea erau implicati. Ei au voie numai sa zboare si sa prinda mingea cea mare numita Soft folosind puterea Setna, puterea de pe luna, deci da, era un joc de noapte. Cautatorul trebuie sa prinda mingea cea mica numita Pain. Da, acest nume a fost pus cu un motiv. Pain este o minge mica, dar atunci ca simte ca este in pericol isi creeaza un scut din ace, facandu-l pe cautator sa urle. Totusi, Pain poate fi luata prin surprindere. In caz ca ambii cautatori zaresc mingea cand aceasta se duce in cercul albastru de la marginea terenului, totul e permis, si jocul mare se opreste. Atunci incepe "adevaratul joc". Se porneste o lupta, in care este permisa orice fel de magie si.. cel mai puternic invinge, aducand victorie echipei sale, iar Jeremy era cautator si Roslyn era aparator.
- O, doamne! Uitasem de joc, si uitasem ca azi are ultimul antrenament. Eric, trebuie sa fug, scuze, i-am zis, si dupa l-am sarutat usor pe buze.
- Oh, okei. Ai grija sa nu te mai bagi in belele, a adaugat chicotind.
M-am intors si m-am strambat la el, un obicei destul de prost de-al meu. Am fugit la sala de sport, iar Roslyn era exact unde ma asteptam, in mijlocul terenului.
- Roslyn! eram destul de calma, dar stiam destul de multe trucuri cu elementele naturii, asa ca stiam si cum sa amplific sunetul. Vocea mea a rasunat in toata sala, si Jeremy, care stimula un atac asupra unui vampir. Existau vampiri care aveau gene de vampiruizi combinate cu cele de vampiri, asa ca aveau puteri magice, iar vampirul respectiv avea destul de multa putere.
- Cat, O, frate! Stii ca sunt bine ca nu mai am nimic.
- Ros.. Te astept aici, am spus aproape teleporatandu-ma pana la un scaun din tribuna.
Simteam presiunea, si ma plictiseam, asa ca am intrat in mintile celor ce erau acolo. Erau stresati din cauza meciului, se temeau ca nu vor castiga, desi jucau contra unei echipe care pierduse multe jocuri. Azuc, scoala cu care urma sa se tina meciul, era o scoala pentru vampiri, shaman, cameleoni si vampshi, un fel de vampiruizi mult mai puternici, care se puteau si din spirite, fantome cu le spuneau oamenii.
In lumea magica mai existau si oameni care aveau puteri magice, cum ar fi clavazatorii, telechinetcii, vampirii energetici si cei care puteau vraji oamenii exact asa cum puteam si eu. Ei nu erau doar oameni. Erau mult mai mult de atat, pentru ca aveau gene de vampiri, druizi, shamani si cameleoni. Acestia din urma erau oameni care se puteau transforma in alte animale, iar o muscatura de cameleon putea transforma un vampsh, vampiruid, druid sau vampiruid in cameleon, facand astfel un druid sau un vampiruid sa aiba control asupra unui singur element, acela pe care erau clasificati.
Un salut m-a scos din transa mea. Vocea ii apartinea lui Jeremy, iar Roslyn era in spatele lui, transipirata.
-Oh. Buna. Ce ai facut cu Sander?
- Nimic. A trebuit sa vin la antrenamente. O lasam pe diseara. Vine si Ros, tu mai vi?
Diseara, pentru noi, era , de fapt, rasaritul pentru oamenii normali.
- Nu! Maine aveti meciul. Meci la care aveti nevoie de control total.vorbeam repede, ceea ce se intampla atunci cand ma enervam.
- Glumeaaam, Cat. Nu te enerva. a ras Jeremy calm si m-a imbratisat. Ros a sarit peste noi, trantindu-ne peste cateva scaune.
- Hai sa mergem sa vedem un film la mine. a zis ea razand. Si asa maine nu avem scoala.
Intradevar nu aveam ore, datorita meciului, si scoala avea sa se umple de elevi din Azuc.
Ros si Jeremy s-au dus la dusuri, iar eu m-am dus la Eric, urmand sa ne intalnim la Ros in camera.
Eric era langa un copac si se uita pe un pliant. Ii lipsea viata obisnuita. Inainte sa vina la noi in scoala, pentru ca venise din clasa a 9a, traise printre oameni, una dintre preocuparile sale fiind bmx-ul. Academia, insa, nu nu accepta astfel de hobby-uri, sau orice alt obiect personal ce ar putea distruge proprietatile scolii. Jeremy, alaturi de Roslyn, distrusera multe proprietati ale scolii, fiind pedepsiti de atat de multe ori, ca nici daca ma chinui nu-mi aduc aminte o zi in care scoala sa fi avut liniste cand ei erau impreuna in clasa. Ros era sora de putere a lui Jeremy.
Odata ce intrai la liceu vampirii si druizi erau alesi pentru apararea uui vampiruid, ei doi fiin promisi si jurati pentru a ma apara pe mine. Vampirul si druidul , aparatori ai aceluias vampiruid, erau frati de putere, adica aveau puteri asemanatoare, care mergeau in sens diferit. Jeremy putea prevede lucrurile rele, si Roslyn pe cele bune, de aceea Jer era vesel, iar Ros era pesimista.
- Hei, a zis Eric pe un ton care numai vesel nu era
-Ce s-a intamplat?
-Ava, verisoara mea vampsha, vine maine aici. E aducatoare de belele
-Nu stiu, Jeremy nu a vazut nimic rau, de obicei are trairi intense atunci cand are premonitii, iar eu nu am mai fost de mult in mintea lui. In schimb, Roslyn zicea ceva de o fata pe care a visat-o zilele trecute. Cine stie, poate va fi o schimbare buna. i-am zis zambind, apoi l-am sarutat usor pe buze

Capitolul V - Schimb de experiente.

       Camera lui Jeremy era pe capatul culoarului, asa ca nu i-a luat mult sa ajunga la mine, destul cat sa-mi fac un dus, dar nu destul incat sa ma si imbrac, asa ca m-a prins cu parul ud si infasurata intr-un prosop.

       - Hei… Ce naiba?! A inceput sa rada, ceea m-a surprins. Apoi m-am uitat in oglinda. Eram julita, iar pe obrazul meu drept se afla o vanataie mov-galbuie, aveam urme de rimel sub ochi iar parul ud statea in toate directiile.

       - Pune ceva pe tine si haide sa iesim de aici. Sander a facut rost de ceva bun.

       - Jeremy! Mi-ai promis ca ma inveti cum sa extrag viata, nu doar s-o daruiesc… Cand vine Sander?

       - Mai tarziu. Avem timp si pentru magie. A replicat zambind.

       - Bine.. Vreau sa ma imbrac, imi dai voie? Du-te pe hol, vin imediat.

       - Ihim. A spus si s-a intors scotocind prin buzunar dupa ceva ce am presupus ca era pachetul de tigari.

        Mi-am pus o pereche de blugi gri si un hanorac albastru de catifea. Fondul de ten a acoperit aproape in totalitate vanata si zgarieturile de pe fata mea. M-am incalat in graba cu conversii negri pe care ii luasem in excursia in Europa.

        Am iesit si l-am vazut pe Jeremy langa fereastra mare din sticla colorata, fumand ceva ce parea a fi Marlboro.

         - Hai, Jeremy. Sunt gata.

         - Sunt inpresionat, a zis printre norisorii gri de fum. De obicei iti ia mai mult, adauga in tip ce arunca chistocul intr-o baltoaca de afara.

         - Hahaha. Haide, doper, mai repede. Vreau sa invat ceva inainte sa uit cum ma cheama.

         - Bine, mi-a raspuns amuzat.

         Sander era colegul de camera al lui Jeremy si era, in majoritatea timpului, drogat. Fuma destul de multa iarba, dar era amzant. Cand eram clasa aVII-a am vrut sa fiu cu el, dar atunci a fost momentul cand a inceput sa fumeze iarba, si pe mine chiar nu ma atragea acel lucru atunci.        

        Am ajuns in padurea Academiei, unde Jeremy se aseza pe jos langa un pom .

         - Iti e foame?

         - Da. Dar cred ca o sa fiu bine, i-am raspuns oarecum indiferenta. Nu o sa sar pe tine si o sa iti sug sangele i-am zis in gluma.

         - Eu o sa sar pe tine si o sa iti dau mana mea. Si asta si facu. Jeremy sari pe mine si isi duse incheietura maini la buzele mele, l-am muscat. Avea sa fie ametit inainte de venirea lui Sander, dar imi era foame.

         - Gata. Hai sa trecem la treaba, am zis cand am terminat.

         - Bine. Lua o frunza de pe jos si mi-o puse in fata. Cum vindeci de obicei?

         - Pai ma gandesc la lucruri frumoase, pe care le iubesc, ma gandesc cata nevoie am de acel lucru… Nu stiu. Imi vine natural.

         - Ok, gandeste-te la opusul a ceea ce faci cand vindeci.

         Am inchis ochii si m-am gandit la noaptea cu lupta. Vedeam varcolacii, as fi vrut sa ii sfasii cu mana mea, fara puteri. Eram plina de ura, pentru prima data in viata mea as fi fost in stare sa sfasii pe cineva cu coltii. M-am uitat la funza, dar nu am vazut decat bucatele uscate si marunte.

         - Bun, Cat, dar nu atata furie. Ti se citeste in ochi. Treptat, nu toata furia odata, pentru ca trebuie sa iti poti controla furia.

        Am inchis ochii, din nou, si m-am gandit trepat la frica pe care o traisem in acea seara si apoi la Roslyn, care fusese atat de ranita de varcolaci, si mai era si Jeremy, care se luptase cu majoritatea varcolacilor, dar cand am deschis ochii frunza abia daca mai era intreaga.

         - O doamne. Si cand te gandesti ca toata lumea te crede un pisoias, iar tu esti o pantera .     . Nu imi placeau  aluziile la numele meu, dar Jeremy se folosea destul de des de ele, asa ca ma obisnuisem.

         - Jeremy! Vino aici si o sa vezi ce patesti de la aceasta “pantera”, i-am spus in timp ce am inceput sa il alerg .

         Eu alergam destul de repede, doar ca Jeremy facuse destul de mult fotbal American inainte, in gimnaziu, si stia cum sa ma fenteze destul de bine, ceea ce si facu atunci cand rasari de nu stiu unde si m-a trantit la pamant.

         Eram atat de aproape unul de celalalt, ii simteam respiratia apoi i-am simtit buzele. Nu aveam acelasi sentiment ca la Eric, dar era placut si fluturasii din stomac si-au facut aparitia.

          - Intrerup? Era o voce cunoscuta. Era Sander.

          - A.. nu, omule. A fost un accident. Dar nu fusese. Jeremy s-a ridicat rusinat de pe mine.

          - Frate.. Si eu care credeam ca sunteti doar prieteni. Vocea lui Sander era amuzanta, iar parul plouat il facea sa arate caraghios, asa ca atunci cand l-am vazut am inceput sa rad.

          - Suntem doar prieteni. Ti-am zis, frate, a fost un accident, a subliniat Jeremy. Ai adus-o?

          - E chiar aici, omule.  A spus Sander in timp ce scotea un pachet micut din buzunar.

          - Ah.. Baieti, eu nu ma simt atat de bine. Ma duc sa ma intind un pic.

          - Hai, Kitty, nu ramai si tu? A zis Sander, facand, ca de obicei, aluzie la porecla mea.

          - Nu, poate alta data, am adaugat in timp ce il pupam pe obraz.

          Eram confuza. De ce aveam fluturasi in stomac cand m-a sarutat Jeremy? Il placeam pe Eric atat de mult, dar totusi, am avut emotii.  Apoi l-am vazut pe Eric, langa iazul de la marginea padurii, cu Dianne. Dianne era o druida din clasa a VIII-a, si era, intamplator, prietena lui Eric. Era frumoasa, dar, era mai mult opusul meu. Avea parul brunet si ochii negri, ca majoritatea  druizilor, era mai scunda decat mine, asta insemna ca era foarte mica, avand in vedere ca eu aveam aproape 1,65. Eric s-a ridicat si i-a zis un “ne mai vedem” sec lui Dianne, care parea destul de suparata.

          - Hei, ce faci? Mi-a zambit si si-a pus mana dupa gatul meu.

          - Mbine.. Ce.. Ce a patit Dianne ?       

          - Uh.. Eu si Dianne ne-am despartit.

          - Ce? De ce? Eram socata. Erau impreuna de ceva timp si se despartisera.

          - Dianne era mult prea copilaroasa. Si, in plus, e cineva acolo de care chiar imi place, a spus in timp ce ma saruta.

          Din nou acea senzatie placuta, din nou emotia aceea care mi se raspandea in tot corpul. Mainile mele s-au incolacit in jurul gatului sau si  corpul lui s-a lipit de al meu

          - Nts nts nts. Ce-avem noi aici? Doi mici amorezi. Era vocea profesorului de algebra, si probabil si geometrie, domul Julian Vladimir. Era destul de sever, si, de parca nu existau destule reguli, Vladimir, asa cum ii spuneau toti, avea anumite reguli, mai ales in ceea ce privea tunsoarea baietilor. Jeremy fusese unul dintre baietii care trebuiau sa se tunda, iar eu aveam probleme cu el din clasa a VII-a. Insa Eric fusese unul dintre elevii lui preferati, acum, insa, Eric nu mai facea algebra, alegand sa faca istoria Germaniei in schimb.

             - Ah.. Domnul Vladimir.. Ah… Ne scuzati.

             - Sper sa fie pentru ultima data, a spus pe un ton sever si s-a intors inspre mine. Aksesuuarlar ne vedem maine la ora.

            - Ah.. Da, domnule.  

            S-a intors pe calcaie si a plecat spre un grup de baieti druizi care isi bateau joc de o druida care era prin clasa a VI-a.

            - Haide, te duc in camera ta. Nu imi place ideea ca Vladimir e cu ochii pe noi, cu atat mai mult cu cat tu inca ai ore cu el.

            - Uh. Bine, dar inainte haide pana la Roslyn. Vreau sa vad ce face?

            - Mbine… A zis in timp ce ofta.

           Cand am ajuns in camera lui Roslyn am ramas socata.

             - Ce naiba?!   

Capitolul IV - Viata inseamna si responsabilitate.

        Nu simteam ce mi se intampla, dar nu vedeam nimic, nu auzeam nimic. Apoi... cateva picaturi cu un gust dulceag mi s-au scurs incet de pe buze pe limba, apoi, picaturile au devenit o mica cascada de lichid, rosu, subtire si dulce. Doamne! Era atat de dulce. Atat de frumos. Un gust pe care il mai simtisem odata. Cu doi ani in urma. Era sange de vampir. Era sangele lui Roslyn. Am deschis ochii si am vazut-o. Era ranita,mai slabita decat am vazut-o vreodata. Ochii mi s-au umplut de lacrimi, un suroi de lacrimi sarate mi s-au scurs pe obraji. Deborah zacea intinsa pe jos. Era printre putinii varcolaci omorati de Roslyn. Pentru vampiri varcolacii erau letali. O zgarietura ca cea primita de la Herra putea fi mortala, iar Roslyn era plina de rani. Jeremy inca se lupta cu Herra. Omorase marea majoritate dintre varcolaci, dar Herra era noua. Chiar mai puternica decat Jeremy. Am facut un efort incredibil pentru a intra in mintea Harrei. Vroia s-o controlez, desi nu eram sigura ca o 

sa pot. Era prinsa de cateva plante si acum Jeremy o storcea de viata. Plantele acelea 

 o raneau. O durea tot corpul. Pielea o ardea. Se simtea goala, epuizata. Plangea, imi era mila de ea, apoi un gand intunecat i-a umplut mintea, si disconfortul meu a reaparut. M-am uitat in spate. Era un varcolac mare, mai mare decat vazusem vreodata in viata mea. Un impuls m-a facut sa arunc fulgere si flacari in el. Acel impuls il tranti la pamant si il transforma intr-un baiat, nu mai mare decat Jeremy, dar mult mai solid. Ochii lui erau rosii, mai rosii decat ai lui Ros. Era puternic, dar magia era letala pentru varcolaci.

           Am cautat din nou mintea Herrei, dar nu am gasit-o. Singurele ganduri erau ale lui Jeremy. Atunci am realizat ca Roslyn zacea acolo, incostienta. M-am aruncat langa ea si am incercat sa o simt, dar nu reuseam. Suroaie de lacrimi mi se scurgeau pe obraji.

        - Jeremy! Jeremy! Am tipat atat de tare incat as fi trezit si mortii, dar, evident nu am facut-o. Roslyn zacea acolo, pe pamant, ranita. Jeremy, e moarta? Am zis printer lacrimi. Jeremy. Spune-mi ca o sa fie bine.

        - Cat! Calmeaza-te! O sa fie bine. Se vindeca, dar trebuie sa o ducem la Academie. Everett o sa stie ce sa ii faca.

        - Nu o sa stie! El foloseste spirul! Ii trebuie viata ca sa o vindece, iar ea nu are viata. E vampir, pentru numele lui Dumnezeu! Este moarta! Trageam de Roslyn  cu toata forta pe care o aveam. Vroiam sa fie in viata. Vroiam sa traiasca. Din cauza mea era asa. Din cauza mea era moarta. Roslyn! Roslyn! Te rog, trezeste-te. Ros! 

        Lacrimile imi inundau ochii. Viata mea nu exista fara Roslyn. Nu avea cum sa existe. O iubeam. Era parte din mine, la fel ca Jeremy. Ma ajutase in cele mai grele zile ale mele, era mereu langa mine, si acum… Avea sa moara? Fara speranta am incercat sa o vindec. Mi-am folosit ultimele puteri. Si a mers! Ranile lui Roslyn se vindecau. Era un miracol. Si apoi le-am gasit . Gasisem gandurile lui Roslyn. Era atat de slabita si o durea tot corpul, dar vedea lucruri atat de frumoase, magice. Pentru ca era magia cea care o vindeca, si desi curgea din mine, nu era a mea. Nu aveam puterea sa o vindec, cu atat mai mult un vampir. Nici Jeremy nu avea. O singura persoana imi pomenise de vindecarea vampirilor. Eric o vindeca, dar cum? Nu il simteam, dar apoi mi-am adus aminte. Ericimi spusese cum vampiruizi puteau vindeca prin intermediul altora. Ma controla. Prin mine, o vindeca pe Roslyn, desi nu o suporta. Dar, de ce? 

       Mi-am revenit din transa gandurile si am continuat sa stau in mintea lui Ros si sa o vindec. Aproape toate ranile i se vindecasera, dar tot nu putea deschide ochii, trebuia sa fie hranita, iar Jeremy era mult prea slabit pentru a o hrani.

      - Jeremy, trebuie sa se hraneasca. Poti s-o duci la Academie?

      - De ce nu mergem la Janette? Emily e acolo.

      - Acasa la Janette ne pot ataca varcolaci. La Academie nu.

      Nu a mai stat pe ganduri si a luat-o pe Ros in brate si a inceput sa fuga nebuneste prin padure. Nu puteam tine pasul cu el . Am simtit iar prezenta lui Eric in mine. Ma supraveghea, chiar daca nu era supraveghetorul meu. Ma vroia la liceu, in siguranta, era ingrijorat din cauza luptei pe care o vazuse prin ochii mei.

                                          * * *

       

      Am stat langa patul ei pana luni, pe la pranz, cand Roslyn deschise ochii si bajbai dupa mana mea.Ma stranse, apoi sopti ceva aproape indescifrabil. Ii era foame, dar am chemat-o pe Dawn, nu pe Emily. Imi era frica pentru Emily. Ros ar fi putut s-o omoare, dar Dawn era mai rezistenta.

       Am iesit pe hol. Eram epuizata, nu dormisem de doua zile si nu mai mai hransiem de sambata.

       Eric era acolo si m-a prin chiar inainte sa cad pe marmura rece.

       - Car, esti bine? m-a intrebat ingrijorat.

       - Uh... Sunt doar obosita, atata tot. O sa ma duc sa dorm atunci cand Ros se va simti mai bine.

       - Ba nu. Te vei duce acum sa dormi, sau macar sa te hranesi. Nu vei sta aici. Eric incerca sa ma vrajeasca, dar nu putea vraji un alt vampiruid, sau cel putin unul care folosea spiritul. Incercarea lui m-a amuzat.

       M-a luat in brate si m-a dus in camera mea si m-a asezat pe pat.

       - Ma duc sa-ti aduc ceva de mancare, a spus si m-a sarutat lung pe frunte. Am inrosit si i-am zambit. Vin imediat!

       M-am intins si am luat laptop-ul, l-am deschis si mi-am verificat mail-urile. Erau cateva de la matusa Reea, auzise despre intamplarea cu varcolacii si era ingrijorata. Vroia sa-l trimita pe Cedric sa ma ajute, dar i-am zis ca sunt bine si ca si Roslyn o sa fie bine curnd, cel putin asta speram.

       Eric s-a intors cu niste pui si cartofi pai. Am mancat cativa cartofi, apoi am pus tava pe noptiera.

       - Trebuie sa vad ce face Roslyn. Nici de Jeremy nu am mai auzit nimic de aseara. 

       Am incercat sa ma ridic, dar m-a luat de mana si m-a asezat pe pat.

       - Dormi, o sa il trimit pe Jeremy la tine cand te trezesti. Vrei... Vrei sa plec?

      Stiam ca o sa ramana in zona ca sa fie sigur ca nu plec.

       - Nu.. Ramai.

       Am adormit, dar am avut un somn agitat. Am visat noaptea cu atacul, dar totul se transforma, foarte repede, in ceva frumos. Nu stiam ce era, dar era frumos. M-am trezit atunci cand ochii plini de furie ai Harrei mi-au aparut in minte,

        - Cat, te simti bine Ai tipat. Ce ai vazut? 

        - Era Herram. Dar ea e moarta, Nu avea cum sa fie ea.

        - Ai fost marcata de eveniment. O sa treaca. Vrei sa-l chem pe Jeremy?

        - Uh. Da. 

        - O sa vina imediat. Ne mai vedem.

        - Eric, stai. Mersi. Pentru tot.

        - A fost placerea mea, mi-a zambit.

        Se apleca incet spre mine, respiratia lui era dulce, buzele lui se apropiau de ale mele, si atunci s-a intamplat. M-a sarutat. Era atat de placuta senzatia aceea dulce. Mii de fluturasi zburau prin mine, era atat de frumos. Era magic. Acel sarut era magic, dar scurt. Il vroiam atat de mult. M-am indepartat inrosind.

        - Ah.. Ar trebui sa plec sa il chem pe Jeremy... Pa.. a zis si m-a sarutat usor pe buze.