Nu simteam ce mi se intampla, dar nu vedeam nimic, nu auzeam nimic. Apoi... cateva picaturi cu un gust dulceag mi s-au scurs incet de pe buze pe limba, apoi, picaturile au devenit o mica cascada de lichid, rosu, subtire si dulce. Doamne! Era atat de dulce. Atat de frumos. Un gust pe care il mai simtisem odata. Cu doi ani in urma. Era sange de vampir. Era sangele lui Roslyn. Am deschis ochii si am vazut-o. Era ranita,mai slabita decat am vazut-o vreodata. Ochii mi s-au umplut de lacrimi, un suroi de lacrimi sarate mi s-au scurs pe obraji. Deborah zacea intinsa pe jos. Era printre putinii varcolaci omorati de Roslyn. Pentru vampiri varcolacii erau letali. O zgarietura ca cea primita de la Herra putea fi mortala, iar Roslyn era plina de rani. Jeremy inca se lupta cu Herra. Omorase marea majoritate dintre varcolaci, dar Herra era noua. Chiar mai puternica decat Jeremy. Am facut un efort incredibil pentru a intra in mintea Harrei. Vroia s-o controlez, desi nu eram sigura ca o
sa pot. Era prinsa de cateva plante si acum Jeremy o storcea de viata. Plantele acelea
o raneau. O durea tot corpul. Pielea o ardea. Se simtea goala, epuizata. Plangea, imi era mila de ea, apoi un gand intunecat i-a umplut mintea, si disconfortul meu a reaparut. M-am uitat in spate. Era un varcolac mare, mai mare decat vazusem vreodata in viata mea. Un impuls m-a facut sa arunc fulgere si flacari in el. Acel impuls il tranti la pamant si il transforma intr-un baiat, nu mai mare decat Jeremy, dar mult mai solid. Ochii lui erau rosii, mai rosii decat ai lui Ros. Era puternic, dar magia era letala pentru varcolaci.
Am cautat din nou mintea Herrei, dar nu am gasit-o. Singurele ganduri erau ale lui Jeremy. Atunci am realizat ca Roslyn zacea acolo, incostienta. M-am aruncat langa ea si am incercat sa o simt, dar nu reuseam. Suroaie de lacrimi mi se scurgeau pe obraji.
- Jeremy! Jeremy! Am tipat atat de tare incat as fi trezit si mortii, dar, evident nu am facut-o. Roslyn zacea acolo, pe pamant, ranita. Jeremy, e moarta? Am zis printer lacrimi. Jeremy. Spune-mi ca o sa fie bine.
- Cat! Calmeaza-te! O sa fie bine. Se vindeca, dar trebuie sa o ducem la Academie. Everett o sa stie ce sa ii faca.
- Nu o sa stie! El foloseste spirul! Ii trebuie viata ca sa o vindece, iar ea nu are viata. E vampir, pentru numele lui Dumnezeu! Este moarta! Trageam de Roslyn cu toata forta pe care o aveam. Vroiam sa fie in viata. Vroiam sa traiasca. Din cauza mea era asa. Din cauza mea era moarta. Roslyn! Roslyn! Te rog, trezeste-te. Ros!
Lacrimile imi inundau ochii. Viata mea nu exista fara Roslyn. Nu avea cum sa existe. O iubeam. Era parte din mine, la fel ca Jeremy. Ma ajutase in cele mai grele zile ale mele, era mereu langa mine, si acum… Avea sa moara? Fara speranta am incercat sa o vindec. Mi-am folosit ultimele puteri. Si a mers! Ranile lui Roslyn se vindecau. Era un miracol. Si apoi le-am gasit . Gasisem gandurile lui Roslyn. Era atat de slabita si o durea tot corpul, dar vedea lucruri atat de frumoase, magice. Pentru ca era magia cea care o vindeca, si desi curgea din mine, nu era a mea. Nu aveam puterea sa o vindec, cu atat mai mult un vampir. Nici Jeremy nu avea. O singura persoana imi pomenise de vindecarea vampirilor. Eric o vindeca, dar cum? Nu il simteam, dar apoi mi-am adus aminte. Ericimi spusese cum vampiruizi puteau vindeca prin intermediul altora. Ma controla. Prin mine, o vindeca pe Roslyn, desi nu o suporta. Dar, de ce?
Mi-am revenit din transa gandurile si am continuat sa stau in mintea lui Ros si sa o vindec. Aproape toate ranile i se vindecasera, dar tot nu putea deschide ochii, trebuia sa fie hranita, iar Jeremy era mult prea slabit pentru a o hrani.
- Jeremy, trebuie sa se hraneasca. Poti s-o duci la Academie?
- De ce nu mergem la Janette? Emily e acolo.
- Acasa la Janette ne pot ataca varcolaci. La Academie nu.
Nu a mai stat pe ganduri si a luat-o pe Ros in brate si a inceput sa fuga nebuneste prin padure. Nu puteam tine pasul cu el . Am simtit iar prezenta lui Eric in mine. Ma supraveghea, chiar daca nu era supraveghetorul meu. Ma vroia la liceu, in siguranta, era ingrijorat din cauza luptei pe care o vazuse prin ochii mei.
* * *
Am stat langa patul ei pana luni, pe la pranz, cand Roslyn deschise ochii si bajbai dupa mana mea.Ma stranse, apoi sopti ceva aproape indescifrabil. Ii era foame, dar am chemat-o pe Dawn, nu pe Emily. Imi era frica pentru Emily. Ros ar fi putut s-o omoare, dar Dawn era mai rezistenta.
Am iesit pe hol. Eram epuizata, nu dormisem de doua zile si nu mai mai hransiem de sambata.
Eric era acolo si m-a prin chiar inainte sa cad pe marmura rece.
- Car, esti bine? m-a intrebat ingrijorat.
- Uh... Sunt doar obosita, atata tot. O sa ma duc sa dorm atunci cand Ros se va simti mai bine.
- Ba nu. Te vei duce acum sa dormi, sau macar sa te hranesi. Nu vei sta aici. Eric incerca sa ma vrajeasca, dar nu putea vraji un alt vampiruid, sau cel putin unul care folosea spiritul. Incercarea lui m-a amuzat.
M-a luat in brate si m-a dus in camera mea si m-a asezat pe pat.
- Ma duc sa-ti aduc ceva de mancare, a spus si m-a sarutat lung pe frunte. Am inrosit si i-am zambit. Vin imediat!
M-am intins si am luat laptop-ul, l-am deschis si mi-am verificat mail-urile. Erau cateva de la matusa Reea, auzise despre intamplarea cu varcolacii si era ingrijorata. Vroia sa-l trimita pe Cedric sa ma ajute, dar i-am zis ca sunt bine si ca si Roslyn o sa fie bine curnd, cel putin asta speram.
Eric s-a intors cu niste pui si cartofi pai. Am mancat cativa cartofi, apoi am pus tava pe noptiera.
- Trebuie sa vad ce face Roslyn. Nici de Jeremy nu am mai auzit nimic de aseara.
Am incercat sa ma ridic, dar m-a luat de mana si m-a asezat pe pat.
- Dormi, o sa il trimit pe Jeremy la tine cand te trezesti. Vrei... Vrei sa plec?
Stiam ca o sa ramana in zona ca sa fie sigur ca nu plec.
- Nu.. Ramai.
Am adormit, dar am avut un somn agitat. Am visat noaptea cu atacul, dar totul se transforma, foarte repede, in ceva frumos. Nu stiam ce era, dar era frumos. M-am trezit atunci cand ochii plini de furie ai Harrei mi-au aparut in minte,
- Cat, te simti bine Ai tipat. Ce ai vazut?
- Era Herram. Dar ea e moarta, Nu avea cum sa fie ea.
- Ai fost marcata de eveniment. O sa treaca. Vrei sa-l chem pe Jeremy?
- Uh. Da.
- O sa vina imediat. Ne mai vedem.
- Eric, stai. Mersi. Pentru tot.
- A fost placerea mea, mi-a zambit.
Se apleca incet spre mine, respiratia lui era dulce, buzele lui se apropiau de ale mele, si atunci s-a intamplat. M-a sarutat. Era atat de placuta senzatia aceea dulce. Mii de fluturasi zburau prin mine, era atat de frumos. Era magic. Acel sarut era magic, dar scurt. Il vroiam atat de mult. M-am indepartat inrosind.
- Ah.. Ar trebui sa plec sa il chem pe Jeremy... Pa.. a zis si m-a sarutat usor pe buze.
No comments:
Post a Comment