Capitolul III - Oamenii se schimba.

         Emily era in culise, linistita, singura, emotionata. M-am dus la ea, si i-am transmis putere, ganduri vesele, dragoste. Pentru ca o iubeam pe Emily. O iubeam pentru ce era, si pentru ca tinea o parte din mine in viata. Pentru ca o tinea pe Roslyn puternica. I-am transimis toate sentimentele frumoase, si, apoi, cand am terminat, am sarutat-o pe obraz si m-am dus langa Roslyn si Jeremy, care se uitaa cu gura cascata la mine si la Emily. Am banuit ca el, fiind utilizator al pamantului, a vazut schimbul de energie dintre noi.
          - Haideti sa mergem. Spectacolul incepe in 5 minute.
          Am plecat, in urma mea fiind Roslyn, care il tragea pe Jeremy dupa ea. Ne-am asezat si am privit specatacolul. Emily era cea mai gratioasa balerina pe care o vazusem in viata mea. Ar fi putut intrece o balerina profesionista. Doamne, era superba. Spectacolul s-a terminat mai devreme, iar Emily ramanea la Janette acasa.Ideea de a o avea in siguranta, mai ales atunci cand aveam un sentiment rau. Cu toate astea, am hotarat sa mergem in cluburile din zona.
         Am vazut pe un afis scris cu niste litere din care se scurgea sange <<" Dracula Party " in Crown>>. Roslyn a fost amuzata de ideea, si a prospus sa mergem sa vedem . La intrare era un cosciug din marmura pe care scria " R.I.P. Dracula", iar in interior erau false panze de painjen, iar chelenrii erau fardati si purtau cape.
           Toate luminile s-au stins, de pe bar s-au ridicat flacari, si, din hol, au venit patru oameni care carau cosciugul din marmura. Era o liniste mormantala, chiar daca era aproape plin clubul. Un al cincelea om a venit si a sups ceva ce parea o slujba, in timp ce carausii stateau in genunchi, fiecare in cate un colt al cosciugului. La sfarsitul slujbei, un om, costumat in vampir, se ridica din cosciug, luand un microfon.
             - Hai sa plecam, a zis Ros. Nu as suporta sa aud ce o sa zica, daca ei asta cred despre vampiri.
            Inainte de a iesi pe hol am auzit replica baiatului- vampir.
            - Pentru bani sugem si sange!
            Replica lui ii provoca greata lui Roslyn. O simteam nervoasa. Foarte nervoasa. Dar.. Din nou am fost transpusa in ochii altcuiva. Ochii Harrei. Alerga, si nu era singura. Nu mi-am dat seama unde era. La fel ca in vis, era o zona necunoscuta pentru mine.
            - Cat! Cat! Esti bine? Jeremy tipa la mine, si Roslyn, peste umarul lui, se holba la mine.
            - Ah... Da. Sunt bine.
            Am iesit din club si am luat-o pe jos catre Academie. Nu era un efort mare pentru noi. Eu si Roslyn oboseam foarte greu, iar mersul era o joaca de copii pentru Jeremy. Deodata, sentimentul de disconfort se intetii. Simteam ca si Roslyn are parte de el.  Si atunci am realizat. Visele mele cu Herra erau de fapt realitate. Mereu dupa viziunile cu Herra si varcolacii aveam sentimentul de disconfort. Nu aparusera inainte de ziua cu spectacolul lui Emily. Ei stiau. Dar.. De unde? Apoi mi-am adus aminte de fata care canta la pian. Stiam ca imi era cunoscuta. Era sora Herrei, dar era schimbata, nu mai era firava, din contra, avea o constructie ca a lui Roslyn. Asadar, pentru a ma prinde pe mine, Herra isi  transormase propria sora intr-un monstru, pe care nu de mult ii detesta.
             - Jeremy, fi in garda, Rosl , dar mi-a taiat vorba
             - Sunt pe pozitie. Dar ce se intampla?
             - Varcolaci. De dimineata am viziuni cu ei. Dar abia acum mi-am dat seama. E si Herra cu ei, dar nu stiu care.
            - Atunci o sa ii omoram pe toti pana o sa o gasim pe Herra.
            - Roslyn! Nu putem face asta! am protestat eu.
            - Cine a zis ca TU o sa faci asta? s-au rastit amandoi la mine . Noi trebuie sa te protejam pe tine, a continuat Jeremy, nu tu pe noi.
            - Dar... Dar.. Pot sa o fac.
            - Nu, nu poti. Nu te vei lupta decat daca te ataca . Clar?
            - Ce..., Jeremy lasa fraza neterminata, exact in momentul in care cinci varcolaci iesira de pe o straduta. De pe o alta straduta mai iesita cinci. Eram cu mult depasiti numeric.
            Alergau cu o viteza uimitoare, astfel ca Roslyn abia avu timp sa ma impinga in spatele ei, si sa blocheze atacul unui varcolac. Se tatonara cateva secunde, apoi, Roslyn se duse direct catre gatul lui, si i-l intoarse intr-un mod nefiresc. Cand varcolacul se transorma in om si cazu la pamant. In tot acest timp Jeremy chinuise un varcolac gigantic ,  incercase sa ma atace, si Jeremy ii blocase atacul, dar nu il putea rani. Eram confuza. Nu stiam la care sa ma uit, la Roslyn sau la Jeremy, si chiar atunci, mi-a raspunsul mi-a venit mai greu decat mi-am miaginat vreodata ca o sa vina. Trebuia sa ma uit la mine. Un varcolac maro sarise pe mine, iar eu mi-am dat seama ca era Herra. Daca as fi intrat in mintea ei in acel moment, asa cum am avut impulsul, ezitam si pierdeam, dar nu am facut-o, si m-am folosit de putinele mele cunostinte in auto-aparare, pentru a-i da un pumn. Dar ea era mai puternica, iar Jeremy si Roslyn se chinuiau sa tine departe restul de varcolaci. S-a apropiat de mine, ii simteam respiratia. Si ii vedeam coltii.
 -----------------------------------------------------------------------------------------------------------

Capitolul II- Invata sa te stapanesti, si invata-i si pe ceilalti.

        Am stat acolo cateva minute bune, apoi mi-am indepartat coltii de el. Pulsul ii sczuse, insemna ca in nebunia de a nu ii mai intra in sentimente mi-am dat frau liber foamei si i-am luat mai mult sange decat trebuia. Ma simteam puternica.
        - Ai terminat?m-a intrebat pe un ton jos.
      Inca putea sa vorbeasca cum trebuia, si ochii lui nu erau lipsiti de vlaga. Ce era in neregula cu el?
        - Cum de inca esti atat de vioi?
        - Sunt druid, mi-a replicat razand. Sunt o creatura magica, care e ranita mai greu decat esti tu, desi ma vindec greu decat tine, a zis pe un ton superior.
         - Dar... Ti-am supt mult sange! am protestat. Sigur te simti bine?
         - Da. Nu am nimic. Trebuie sa plec. In 10 minute se da stingerea, si ultimul lucru de care avem nevoie, amandoi, este sa fim prinsi de vreun profesor, in aceeasi camera, eu cu urme de colti pe mana. Stii ce vor crede.
         Stiam la ce se gandea. In scoala noastra, restepctatul Liceu "Sf. Stefan" , aveam reguli stricte, iar o fata vampiruid, un druid si urme de colti peste tot de corpul lui intrau deloc in ce aveam voie sa facem in timpul liber.
       - Bine, du-te. Mersi. Si.. Scuze. Chiar imi era foamne, i-am raspuns timida.
       - Mi-am dat seama. O sa o trimit pe Roslyn la tine. Nu vreau sa faci ceva nebunesc, doar pentru ca acum te simti mai puternica. Nu esti, si stii asta, adauga in timp ce se ducea, caltindu-se, spre usa.
       -  Jeremey! Nu tre... inchise usa si pleca. Stia ca daca mai ramanea un pic aveam sa-l vrajesc pentru a-l convinge sa ma lase singura.
         Am renuntat la ideea de a ma strecura afara si de a-mi folosi puterile . Doamne, Jeremey si Roslyn ma cunosteau prea bine pentru a ma lasa singura, imediat dupa ce ma hranisem.
       - Cat, deschide! tipa Roslyn.
         Puteam sa jur ca nu trecusera mai mult de doua minute. Totusi, Roslyn era vamipr, mult mai rapida si puternica decat mine. In fapt, toti, cu exceptia oamenilor, erau mai puternici decat mine, cu atat mai mult cu cat eu eram printre  putinii care alegeau magia, fiind chiar singura vampiruida de la cursurile mele de magie, si printre putinii utilizatori ai spiritului. I-am deschis usa. Desi ma asteptam sa fie si Emily cu ea, tot am facut ochii mari cand am vazut-o. Era mult mai slabita decat era de obicei.
        - Ce... Ce a patit Emily?
        - Oh. Era obosita de la cursurile de la balet, iar eu eram slabita de la antrenamente, si cand am auzit ce s-a intamplat cu tine si cu Jeremey, m-am hranit, in caz ca ai fi vrut sa mi te opui.
         - Mi-ai fi putut face fata si nehranita. Stii bine. Daca vrei poti sa te duci in camera ta. Si sa ai grija de Emily. Incercam sa o vrajesc si ma simteam vinovata. Dar aveam nevoie sa fiu singura o clipa.
         - Nu incerca aia pe mine! s-a rastit Roslyn. Stii bine ca nu esti singura care intra in mintea oamenilor. Daca te-as putea controla asa cum o faci tu, totul ar fi mult mai usor.
         - Haide Roslyn. Nu te enerva. Vroiam doar... Nimic. Lasa. Emily, vrei ceva de mancare?
         Facu un efort supra-omenesc pentru a scanci un "ihm". Nu vroiam sa imi consum puterile, dar Emily era prea importanta pentru Roslyn, pentru a o lasa sa sufere. In fond, era vina mea ca ea era in acea stare.
           - Roslyn, e niste pizza pe masa. Ar trebui inca sa fie calda, i-am zis in timp ce scotoceam prin dulap pentru a gasi cartiile de magie pe care le primisem de la Cedric, un var pe care l-am cunoscut in tmpul vacantei in Europa. Si Cedric folosea spiritul, si m-a ajutat sa invat cum sa-mi folosesc puterile.
            - Ce cauti acolo, Cat? a intrebat Roslyn suspicioasa
            - O carte pe care am primit-o de la Cedric, cel care m-a insotit pana la liceu. Era pe aici pe undeva.
            - Cat, pentru ce iti trebuie cartea de la Cedric? Sper ca... Nu! Nu o sa o vindeci pe Emily. O sa se faca bine. Si daca trebuie vindecata o sa o vindece doctorii. Nu am venit sa stau cu tine ca sa iti folosesti puterile de fata cu mine. Am venit ca sa ma asigur ca nu o sa ti le folosesti deloc. Ai inteles?
             - Roslyn, dar.. pot! Ce trebuie sa ii fac lui Emily e mult mai usor decat crezi tu. O pot face chiar daca nu ma hranesc. Te rog,, Roslyn. Nu o pot lasa asa. Cu atat mai mult cu cat, poimaine are spectacol. Stii la fel de  bine ca mine ca nu o sa se vindece pana atunci. Era epuizata, si te-ai hranit de doua ori din ea. Nu e bine. Nu o sa fie bine daca nu o ajut.
            Ochii ei erau aproape negrii. Era nervoasa, ingrijorata si  ura sa recunoasca, aveam dreptate. Nu putea sa se refaca in doua zile.
           - Bine. Dar, te rog, ai grija, nu vreau sa patesti ceva.
           - Stai calma. O sa fiu bine. Si la fel i sa fie si Emily... Emily, relaxeazate. Stiu ca acum te doare. Dar o sa fi bine.
           Un val de caldura mi-a traversat intreg corpul, apoi lucruri frumoase plecau spre Emily. Simteam cum ea revenea la viata, si cum sangele ii curgea in vene. Era atat de frumos. Sufletul ei era asa de curat, de vesel. Emily era mai mult decat arata, dar din cauza ca zilnic Roslyn se hranea din ea, Emily nu mai avea vlaga. M-am hotarat ca o sa o vindec si inainte de specatcol.
            - Cat! Au trecut 20 de minute si voi inca stati asa. De obicei iti ia mai putin sa vindeci! disperarea lui Roslyn mi-a intrerupt concentrarea. Probabil ca tipase, dar abia atunci cand mi-a intrat in minte am auzit-o.
            - Scuze, era foarte slabita. Ros, trebuie sa o vindec mai des! O storci de energie. Nu mai poate face nimic. Te rog, ai grija.
           - Oh. Cat, nu o sa ai destula putere!
           - Ba da, o sa am.Sambata vine Dawn.  Totul o sa fie bine.
                                                       * * *

              Noaptea a trecut repede, si, desi nu dormisem, eram plina de forta. Roslyn era agitata, si Emily, pentru prima data in ultima perioada, era vesela. Radia. Era vesela, asa cum mi-o aminteam din anii precedenti. Odata cu varsta, Roslyn avea nevoie de mai mult sange, iar Emily nu mai facea fata. Sau, nu singura. Cu ajutorul meu, putea sa revina Emily cea vesela si vioaie, fara efort.
             - Cat, haide!
            Roslyn era  mult mai baietoasa decat mine. Asta probabil din cauza ca ea avea 4 ore de lupte pe zi.
             - Gata, am terminat.
             Eram imbracata cu o rochita galben pai si un jerseu crosetat verde. Roslyn se uita ciudat la mine. Stiam de ce. Purtam rochia de la ea si jerseul de la Janette. Erau haine in care ea nu ma vazuse imbracat, desi le purtasm destul de mult in Europa.
             -Uitasem ca iti vine atat de bine verdele... mi-a zis in timp ce pleca spre usa.
             - Ros, mi-a fost dor de tine... As fi vrut sa vi cu mine in Europa...
             - Stiu...
             Rudele mele Europene nu aveau nimic cu prietenia dintre mine si Roslyn, mama lui Cedric si a lui Scarlett, matusa Reea, chiar o pe Roslyn, singura ruda de sange care a tinut legatura cu mine si dupa sangeroasa moarte a parintilor mei, si chiar a ajutat-o material pe Janette, ar fi vrut sa o ia si pe ea, dar, din cauza unei burse pe cae a primi-o Roslyn, nu a putut parasi orasul.
               - Haide. O sa intarzii.
               - Bine.
               Orele de magie cu donul Everett Ackerley erau foarte usoare, si s-a aratat impresionat ca eu stiam aproape la fel de multe ca Eric, care era cu un an mai mare. Urmatoarele ore au trecut repede.
                Dupa ore, Scarlett m-a sunat pentru a ma anunta ca Dawn avea sa ajunga, impreuna cu Cedric, sambata dimineata. M-am hotarat sa-i spun lui Jeremy sa nu mai vina sa ma hraneasca, dar chiar atunci cand vroiam sa plec spre camera lui, cineva a ciocanit la usa.
              - Da?
              - Haide, Cat. Deschide.  Era vocea calma si calda a lui Jeremy. I-am deschis usa si i-am facut semn sa se aseje pe pat.
               - Maine dimineata vine Dawn. O sa ma hraneasca ea.
               - O sa iti fie foame si o sa o storci de sange! protesta el.
               Desi Dawn era hranitoarea mea, Emily era mult mai importanta pentru mine. Dawn, in ciudat numelui, era mai degraba apusul. Nu avea viata, nu traia. Ea, si inainte de a fi hranitoare, era o umbra.
                - O sa se faca bine. Si daca nu... Ei bine, nu are cum sa fie rau decat e deja.
                - Cat, ce e cu tine?
                - Nimic. Sunt doar nervoasa. Atata tot.
                - Calmeaza-te... Totul o sa fie bine, a adaugat in timp ce m-a imbratisat protector.
                - Maine vi cu noi la spectacolul lui Emily?
                - Da, probabil ca da.
                A ramas in camera mea pana s-a dat stingerea. Nu m-a rugat nici macar odata sa ma hranesc. Intelegea mai bine decat as fi inteles eu.
                 Am adormit devreme si am avut un somn agitat. Vedeam prin ochii altcuiva, ai unui animal, ai unui lup. Ardea de furie si de ura. Era intr-o padure, apoi, a aparut o casa, sentimentele ii devenira calde, si placute, apoi, animalul s-a oprit si a inceput sa se ridice in doua picioare. Era un varcolac. O fata. O cunosteam, i-am vazut reflectia intr-un geam. Era Herra. Apoi o femeie, care purta acelasi colier ca si Herra, se apropie de ea, si ii intinse o farfurie cu ceva ce mirosea gretos. Herra s-a intors, si , atunci un suroi de lacrimi mi-au inundat obrajii. Era Deborah, mama lui Roslyn.
                 - Ce s-a intamplat, micuto?
                 Era o voce cunoscuta. Era Cedric. Mi-am intins bratelespre gatul lui si mi-am rezemat capul de pieptul lui. Imi lipsise.
                  - Gata, Cat, orice a fost, era doar un cosmar. Iti e foame?m-a intrebat, intinzandu-mi o farfurie cu paine prajita si unt. Cedric stia prea bine ca iubeam sa mananc asta de dimineata.
                   - Mersi.. Am luat o felie de panie si m-am ridicat din pat.
                  Eram mai slabita decat credeam ca o sa fiu.
                   - U.. Unde e Dawn?
                   - E jos. M-am gandit ca nu o sa iti placa sa stai cu ea in camera, asa ca am luat o alta camera. Mai erau cateva libere jos, a spus ridicand din umeri
                    - Poti sa o chemi? Te rog...
                    - Sigur.
                    In urmatoarele 20 de minute Eram mult mai vioaie, si aproape imi uitasem visul. M-am imbracat indeajuns de elegant pentru un spectacol de balet. Cedric ma privea cu admiratie. Era mandru de mine. Aratam ca o adevarata printesa, ceea ce si eram, in fapt.
                     -Esti gata? Dadu Roslyn buzna in camera. avea parul lasat liber si purta un fel de tinuta office, cu pantaloni, totusi, pe corpul ei bine lucrat, aratau mai elegant, decat ar fi aratat pe orice altcineva. In spatele ei era Jeremy, care, purta o pereche de blugi inchisi la culoare si peste un tricou, gri, o geaca de piele
                     - Da, sunt.
                     - Atunci hai sa mergem.
                     Roslyn si Jeremy nu il vazura pe Cedric, ceea ce a fost mai bine. M-am uitat la el si i-am zis sa aiba grija de Dawn. Nu o vroiam cu mine. Nu stiam de ce. Doar stiam. Simteam ca o sa se intample ceva rau.
              -----------------------------------------------------------------------------------------
                                                          

Capitolul I.- Sunt Cat, si sunt VAMPIRUID

   Eram clasa a9a, asta insemna, din fericire, ca imi incepusem activitatea de vamiruid, si nu mai eram doar “eleva”.Nu stiam de ce dar cei din gimnaziu erau pur si simplu “elevi” Cei de la liceu erau vampiri, druizi sau vampiruizi. Gimnaziul, care cuprindea cele 8 clase primare, era pentru vampiri, druizi si vampiruzi. Vampiruzi erau vampiri care inafara de puterile supra-naturale, cum ar fi telepatia, viziuni din viitor, aveau si puteri asupra elementelor, naturii sau magie legata de incantatii chiar si metamorfoza . La liceu,insa, ca vampiruid, aveai de ales daca vrei puteri magice, sau puteri fizice. Cum vampirii nu puteau sa controleze elementele, si puteau doar sa se bazeze pe puterile lor supra-naturale, asta daca aveau, si pe forta si druizii puteau sa se bazeze doar pe magie, control asupra elementelor sau naturii, vampiruzii se puteau baza pe ambele, si pe forta si pe magie,  acestia fiind jumatate vampir, jumatate druid, asa ca mine. Nici vampirii pe care ii aveam noi in scoala nu erau in totalitate vampiri, din moment ce puteau sa creasca si sa se dezvolte fizic. Ei erau jumatate oameni jumatate vampiri, asta insema ca, pana la 4 ani inima le bate, dezvoltandu-se mai repede decat un copil normal ar putea, corpul lor fiind al unui copil de 12 ani. Apoi, corpul lor se mai dezvolta inca 2 ani, inima oprindu-li-se definitiv la varsta de 6-7 ani, facandu-i nemuritori si reci.

      Scoala de magie, asa cum o numeam noi, incepea la varsta de 4 ani, fara a da voie unor accidente neplacute provcate de vampirii mici sau de druizi neinstruiti.  Viata la Academia Hattelgrun era destul de distractiva, daca stiai cum sa nu fi prins, ceea ce nu era foarte placut, din moment ce, pentru, cel putin, 2 saptamani, nu aveai voie sa iti parasesti camera inafara orelor de curs si a exercitiilor suplimentare, asta daca erai vampiruid.

                                                                          ***

          Era toamna. Anul scolar abia incepuse la academie, asa ca nou venitii ocupa majoritatea timpului celor mai mari si chiar si profesorilor, care incercau sa ii convinga pe vampiruizii mici sa incerce si magia si forta, inainte de a-si alege specialitatea.  Asta incerasera si cu mine, dar, mama fiind druida si tata vampiruid, aveam mai multa putere magica decat putere fizica, ceea ce dezamagise cateva persoanee.

       - Cat,  ce faci? Intreba o voce atat de cunoscuta de care imi fusese dor pe timpul vacantei. Era Jeremy, cel mai bun  prieten al meu , si , cel care castigase titlul de druid inainte de a incepe macar liceul.  

       - Hei, erou al academiei. Bine. O caut pe Roslyn. Am incercat sa sa o sun, dar nu imi raspunde.  Crezi ca a ajuns?

       Jeremy tocmai vroia sa imi raspunda, cand i-am luat vorba din gura.

          -Uite-o!

      Era sub stejarul din curtea scoli. Roslyn era mai mult decat o prietena pentru mine. Era ca o sora. . Pe langa pielea ei palida, specifica vampirilor , care nu puteau  sta la lumina soarelui care era unul dintre putinele noastre puncte in comun, consitutia ei, mult mai musculoasa decat a mea, fiind vampir, Roslyn nu putea alege specializarea, asa cum puteam eu, ea fiind obligata sa ia cursuri de lupte. De asemenea parul meu blond cenusiu si ochii aproape gri, avand o dunga rosiatica pe margini contrastau parul ei aproape visiniu si ochii sangerii ai lui Roslyn.

        -Uite, e si umbra ei. Spuse Jeremy dandu-si ochii peste cap.

   Jeremy folosea termenul de “umbra” pentru hranitori, deoarece, fiind dependenti de muscaturile vampirilor si ale vampiruizilor, ii urmau peste tot, exceptand salile de clasa. Intradevar, langa Roslyn, statea docila Emily, ceea ce mi-a adus aminte ca nici macar nu o vazusem pe Herra, hranitoarea mea atribuita de scoala. Jeremy, fiind druid, nu intelegea pasiunea npoastra pentru hranitoare, cu atat mai mult pasiunea pentru sange. Intelegea doar pasiunea lor pentru noi, deoarece, fusese odata cu o fata vampir, care il folosise pe post de hranitor.

       -Roslyn! Ce faci?

       - Uh, bine. Voi? Desi zambise, vocea ei era diferita.

      - Bine, ce s-a intamplat?

      - N-ai auzit ,nu?

      - Ce sa aud?

      - Herra a fost atacata de varcolaci seara trecuta. Nu a fost omorata, dar nu va putea sa mai hraneasca pe cineva vreodata.

     - CE?! Cum s-a intamplat? De ce?

     - Se pare ca Herra se intalnea cu un varcolac, fara sa stie, iar acesta a urmarit-o.  Au muscat-o iar acum, chiar daca va ramane om, nu va putea sa hraneasca vreun vampir. Poarta in sange gena de varcolac, ceea ce inseamna ca la cea mai mica muscatura de vampir se poate transforma, sa cine stie, acel microb, sa fie chiar si letal pentru vampiri…

     - Imi pare rau… Daca vrei te poti hrani de la mine, pana iti gasesti alt hranitor, zise Emily, cu aceasi voce blanda si joasa cu care ma obisnuisem.

       - Emily, si asa esti slabita, un vampir la un singur hranitor este de ajuns. O voi chema pe Dawn aici.  Va ajunge in cel mult 4 zile.

       - Cat! Nu te-ai mai hranit de 3 zile! Se presupunea ca vei ajunge aici si Herra te va hrani… Nu iti poti folosi puterile nemancata.

      - Voi manca mancare normala. Imi va da putere in deajuns .

       - Nu, nu iti va da. Interveni Jeremy. Eu nu sunt hranitor, sio muscatura ma va ajuta sap rind curaj. Haide...

      - Cat, eu ma duc sa o inscriu si pe Emily la niste cursuri, in timpul orarului meu. Spuse Roslyn pe un ton bland. Jeremy va supravietui unei muscaturi, poate chiar il ajuti sa se vindece, adauga ea facandu-mi cu ochiul.

      - Roslyn are dreptate, Cat… Haide. Vin diseara sa te hranesc.  Du-te sa-ti iei orarul.

      - Bine.. nu imi convenea situatia. Uram sa imi folosesc prietenii pe post de hrana, dar totusi Jeremy avea un sange atat de dulce.

      -Ce element studiezi? M-a intrebat ezitand. Era evident incercare de a schimba subiectul si de a-mi distrage atentia, ceea ce se transorma din incercare in reusita.

     - Spirit. Asa scria pe repartizari.

     - Ai primit spiritul?! Este extraordinar, spuse imbratisandu-ma. Anul asta te vei antrena  numai la magie, nu?

     Jeremey era cu un an mai mare, dar nu stia foarte multe despre politica scolii, privind vampiruizi.  

    - Da, asta se va intampla, excluzand ora de educatie fizica saptamanala. Care este comuna cu toti cei de varsta mea. Nu cred ca noi avem vreo ora comuna, exceptand pauza de masa.

    - Este posibil sa avem o ora in comun. O sa aveti cate o demonstratie saptamanala de la cei mai mari.

    - Tu studiezi pamantul. Eu spiritul. O sa am lectii de la elevii care au reusit sa invie o vietate, sau care au reusit sa faca ceva legat de spirit.

    - Iti aduci aminte ca amandoi putem creste plante? Si asta trebuie sa inveti. Si nu numai cum sa dai viata. Avand in vedere elemental tau dominant si luand in calcul faptul ca o sa iti folosesti puterile pentru a face tot ce vrei tu, pana la ziua ta o sa fi depresiva sau poate chiar nu o sa mai fi.

pe

     - Ca trebuie sa stii si cum sa storci ceva de viata, si sa stii sa si controlezi asta, nu numai sa dai viata. Si eu te pot ajuta.

      Avea dreptate. Cei care foloseau pamantul puteau stoarce plantele de viata intr-o fractiune de secunda, iar aceasta abilitate, in combinatie cu spiritual, puteau omori orice fiinta insufletita fara urme de violenta.

     - Oh, tu ai invatat asta deja, nu?

     - Da, se invata la cursul pentru apararea vampiruizilor.

     - Atunci eu de ce o sa invat asta?

    - Pentru ca ai nevoie. Raspunse sec. Acum du-te sa iti iei orarul. Ne vedem pe la 8.

   M-am dus sa-mi iau orarul de la receptie, dar as fi preferat sa ma duc in camera mea si s ail astept pe Jeremy. Langa panoul de la tejghea statea Eric Hurichman. Eric, in ciudat faptului ca era un nobil, era retras si chiar atipatic, dar inca superb. Avea parul blond auriu si ochii albstrii- verzui, si o consitutie musculoasa, alegand violenta, nu magia, am concluzionat.

      - Tu esti Catherine von Aksesuuarlar? 

      - Da. I-am raspuns lipsista de orice interes.

    Eu si Roslyn eram mai mult decat surori de cand familia ei murise incercand in zadar sa-mi salveze parintii, care devenisera varcolaci dupa acel atac aspura conacului unde locuiam. Matusa lui Roslyn, Janette, a fugit cu noi, si ne-a crescut pana la 5 ani, cand  ne-a adus la academie, ea devenind gardianul unei alte familii de prin apropiere. De atunci eu eram singura reprezentanta din State a familei mele, iar numele meu era, pentru mine, ceva nesemnificativ. Pentru altii insa Aksesuuarlar era numele celei mai vechi familii de vampiruizi din Europa, acum avand aproape 100 de membrii, ceea ce era un numar foarte mic, in comparative cu familia Hurichman.

     - Eu sunt Eric Hurichman. Imi pare bine sa te cunosc. Profesorii m-au desemnat profesorul tau de spirit.

    - Tu nu esti inca elev?

    - Ba da, dar avand in vedere ca dintre putinii vampiruizi care aleg magia, 2 sau 3 au puteri asupra spiritului, elevii fac schimb de experiente, pentru a putea invata cat mai mult.

    Asadar a ales magia, si era utilizator al spiritului. Era ciudat avand in vedere conformatia lui.

      -  Am crezut ca ai ales lupta, nu magia. I-am spus pe un ton usor dezamagit.

    A inceput sa rada.

      - Practic luptele in timpul liber.  Daca vrei, te pot antrena…

      - Poate. O sa ma gandesc la asta. Ne vedem la cursuri, i-am zis luand in acelasi timp orarul. Eram curioasa cate ore voi avea cu Eric.

     Orarul avea mai multe ore decat cel din anii precedenti, dar erau ore mai usoare:

      Magie a spiritului

     Magie a spiritului

    Auto-control al magiei

    Tehnici de atac

   Schimb de experiente*

 -   Pauza de masa-

   Educatie fizica

  Algebra

  Engleza- literatura

  Engleza-gramatica

   

   Asadar, aveam sa-l vad pe Eric cate doua ore pe zi, iar pe Jeremy doar o ora, care era optionala.  

  Am fugit in camera mea si mi-am verificat mail-ul. Asa cum promisesera Roslyn si Jeremry .mi-au trimis orarele lor. Eu si Roslyn aveam aceleasi ore in a doua parte a zilei, ceea ce insemna ca puteam petrece mai mult timp impreuna, iar Jeremey isi mutase ora de educatie fizica odata cu a noastra, in rest orare diferite.

  Cineva ciocani la usa.

    - Da? Am strigat din pat, unde stateam cu laptopul pentru a verifica si mailurile de la  Janette care devenise ca o mama grijulie pentru mine, dar si de la rudele mele din Europa.

     In vara accea mi-am petrecut vara in tarile nordice si centrale ale Europei, cu cei din familia regala, ceea ce insemnase ca nu o vazusem pe Janette de la absolvire.

      - Sunt Jeremey!  Se auzi din spatele usii. Venise ca sa ma hraneasca. Uitasem complet. Uitasem si sa o sun pe Dawn sa vina.

     Dawn era hranitoarea din Europa, pe care o primisem cadou de la o matusa de-a tatei. Era inalta, foarte slaba, cu parul negru si ondulatsi jumatate druid, ceea ce o facea aproape la fel de delicioasa ca Jeremey. Era draguta, dar, exact cum o numea si Jeremey, era o umbra, era stearsa. Fara suflet.

       - Ah, intra. E deschis…

       - Ce-I cu fata  asta?

       - Stii ca nu imi place sa te folosesc pe post de hranitor. Uite, pot sa ma prefac ca te musc.

       - Nu. Voi sta aici pana cand vei muri de foame.

       - Bine. I-am dat gulerul la o parte, pana am gasit vena jugulara  si mi-am infipt coltii in ea. Sangele lui avea un gust diferit. Era sange de druid. Mai dulce decat cel normal. Am simtit cu ajutorul spiritului cum se relaxeaza, apoi cum inima incepe sa pompeze si mai mult sange. Saliva mea si endorfinele trimise de muscatura il trimiteau incet in extaz. Si apoi, un val de caldura s-a intins in intregul lui corp, si era fericit, extaziat, incitat. Vroia mai mult. Dar m-am oprit. Buzele lui le cautau pe ale mele. Era gresit. Total gresit. El nu simtea nimic pentru mine, nu in acel mod. Era din cauza muscaturii. M-am indepartat brusc.

      - Mersi, Jeremy.

      - Abia daca ti-ai bagat coltii in gatul meu. Nu esti hranita. Scuze. M-a luat valul.

      - O sa o sun pe Dawn.

      - Maine o sa ai nevoie de putere. Uite. Ia. Isi intinse mana.

       I-am atins usor venele,apoi l-am muscat. M-am blocat de sentimentele lui, si mi-am satisfacut dorinta de sange.  

     

   -------------------------------------------------------------------------------------------------