Eram clasa a9a, asta insemna, din fericire, ca imi incepusem activitatea de vamiruid, si nu mai eram doar “eleva”.Nu stiam de ce dar cei din gimnaziu erau pur si simplu “elevi” Cei de la liceu erau vampiri, druizi sau vampiruizi. Gimnaziul, care cuprindea cele 8 clase primare, era pentru vampiri, druizi si vampiruzi. Vampiruzi erau vampiri care inafara de puterile supra-naturale, cum ar fi telepatia, viziuni din viitor, aveau si puteri asupra elementelor, naturii sau magie legata de incantatii chiar si metamorfoza . La liceu,insa, ca vampiruid, aveai de ales daca vrei puteri magice, sau puteri fizice. Cum vampirii nu puteau sa controleze elementele, si puteau doar sa se bazeze pe puterile lor supra-naturale, asta daca aveau, si pe forta si druizii puteau sa se bazeze doar pe magie, control asupra elementelor sau naturii, vampiruzii se puteau baza pe ambele, si pe forta si pe magie, acestia fiind jumatate vampir, jumatate druid, asa ca mine. Nici vampirii pe care ii aveam noi in scoala nu erau in totalitate vampiri, din moment ce puteau sa creasca si sa se dezvolte fizic. Ei erau jumatate oameni jumatate vampiri, asta insema ca, pana la 4 ani inima le bate, dezvoltandu-se mai repede decat un copil normal ar putea, corpul lor fiind al unui copil de 12 ani. Apoi, corpul lor se mai dezvolta inca 2 ani, inima oprindu-li-se definitiv la varsta de 6-7 ani, facandu-i nemuritori si reci.
Scoala de magie, asa cum o numeam noi, incepea la varsta de 4 ani, fara a da voie unor accidente neplacute provcate de vampirii mici sau de druizi neinstruiti. Viata la Academia Hattelgrun era destul de distractiva, daca stiai cum sa nu fi prins, ceea ce nu era foarte placut, din moment ce, pentru, cel putin, 2 saptamani, nu aveai voie sa iti parasesti camera inafara orelor de curs si a exercitiilor suplimentare, asta daca erai vampiruid.
***
Era toamna. Anul scolar abia incepuse la academie, asa ca nou venitii ocupa majoritatea timpului celor mai mari si chiar si profesorilor, care incercau sa ii convinga pe vampiruizii mici sa incerce si magia si forta, inainte de a-si alege specialitatea. Asta incerasera si cu mine, dar, mama fiind druida si tata vampiruid, aveam mai multa putere magica decat putere fizica, ceea ce dezamagise cateva persoanee.
- Cat, ce faci? Intreba o voce atat de cunoscuta de care imi fusese dor pe timpul vacantei. Era Jeremy, cel mai bun prieten al meu , si , cel care castigase titlul de druid inainte de a incepe macar liceul.
- Hei, erou al academiei. Bine. O caut pe Roslyn. Am incercat sa sa o sun, dar nu imi raspunde. Crezi ca a ajuns?
Jeremy tocmai vroia sa imi raspunda, cand i-am luat vorba din gura.
-Uite-o!
Era sub stejarul din curtea scoli. Roslyn era mai mult decat o prietena pentru mine. Era ca o sora. . Pe langa pielea ei palida, specifica vampirilor , care nu puteau sta la lumina soarelui care era unul dintre putinele noastre puncte in comun, consitutia ei, mult mai musculoasa decat a mea, fiind vampir, Roslyn nu putea alege specializarea, asa cum puteam eu, ea fiind obligata sa ia cursuri de lupte. De asemenea parul meu blond cenusiu si ochii aproape gri, avand o dunga rosiatica pe margini contrastau parul ei aproape visiniu si ochii sangerii ai lui Roslyn.
-Uite, e si umbra ei. Spuse Jeremy dandu-si ochii peste cap.
Jeremy folosea termenul de “umbra” pentru hranitori, deoarece, fiind dependenti de muscaturile vampirilor si ale vampiruizilor, ii urmau peste tot, exceptand salile de clasa. Intradevar, langa Roslyn, statea docila Emily, ceea ce mi-a adus aminte ca nici macar nu o vazusem pe Herra, hranitoarea mea atribuita de scoala. Jeremy, fiind druid, nu intelegea pasiunea npoastra pentru hranitoare, cu atat mai mult pasiunea pentru sange. Intelegea doar pasiunea lor pentru noi, deoarece, fusese odata cu o fata vampir, care il folosise pe post de hranitor.
-Roslyn! Ce faci?
- Uh, bine. Voi? Desi zambise, vocea ei era diferita.
- Bine, ce s-a intamplat?
- N-ai auzit ,nu?
- Ce sa aud?
- Herra a fost atacata de varcolaci seara trecuta. Nu a fost omorata, dar nu va putea sa mai hraneasca pe cineva vreodata.
- CE?! Cum s-a intamplat? De ce?
- Se pare ca Herra se intalnea cu un varcolac, fara sa stie, iar acesta a urmarit-o. Au muscat-o iar acum, chiar daca va ramane om, nu va putea sa hraneasca vreun vampir. Poarta in sange gena de varcolac, ceea ce inseamna ca la cea mai mica muscatura de vampir se poate transforma, sa cine stie, acel microb, sa fie chiar si letal pentru vampiri…
- Imi pare rau… Daca vrei te poti hrani de la mine, pana iti gasesti alt hranitor, zise Emily, cu aceasi voce blanda si joasa cu care ma obisnuisem.
- Emily, si asa esti slabita, un vampir la un singur hranitor este de ajuns. O voi chema pe Dawn aici. Va ajunge in cel mult 4 zile.
- Cat! Nu te-ai mai hranit de 3 zile! Se presupunea ca vei ajunge aici si Herra te va hrani… Nu iti poti folosi puterile nemancata.
- Voi manca mancare normala. Imi va da putere in deajuns .
- Nu, nu iti va da. Interveni Jeremy. Eu nu sunt hranitor, sio muscatura ma va ajuta sap rind curaj. Haide...
- Cat, eu ma duc sa o inscriu si pe Emily la niste cursuri, in timpul orarului meu. Spuse Roslyn pe un ton bland. Jeremy va supravietui unei muscaturi, poate chiar il ajuti sa se vindece, adauga ea facandu-mi cu ochiul.
- Roslyn are dreptate, Cat… Haide. Vin diseara sa te hranesc. Du-te sa-ti iei orarul.
- Bine.. nu imi convenea situatia. Uram sa imi folosesc prietenii pe post de hrana, dar totusi Jeremy avea un sange atat de dulce.
-Ce element studiezi? M-a intrebat ezitand. Era evident incercare de a schimba subiectul si de a-mi distrage atentia, ceea ce se transorma din incercare in reusita.
- Spirit. Asa scria pe repartizari.
- Ai primit spiritul?! Este extraordinar, spuse imbratisandu-ma. Anul asta te vei antrena numai la magie, nu?
Jeremey era cu un an mai mare, dar nu stia foarte multe despre politica scolii, privind vampiruizi.
- Da, asta se va intampla, excluzand ora de educatie fizica saptamanala. Care este comuna cu toti cei de varsta mea. Nu cred ca noi avem vreo ora comuna, exceptand pauza de masa.
- Este posibil sa avem o ora in comun. O sa aveti cate o demonstratie saptamanala de la cei mai mari.
- Tu studiezi pamantul. Eu spiritul. O sa am lectii de la elevii care au reusit sa invie o vietate, sau care au reusit sa faca ceva legat de spirit.
- Iti aduci aminte ca amandoi putem creste plante? Si asta trebuie sa inveti. Si nu numai cum sa dai viata. Avand in vedere elemental tau dominant si luand in calcul faptul ca o sa iti folosesti puterile pentru a face tot ce vrei tu, pana la ziua ta o sa fi depresiva sau poate chiar nu o sa mai fi.
pe
- Ca trebuie sa stii si cum sa storci ceva de viata, si sa stii sa si controlezi asta, nu numai sa dai viata. Si eu te pot ajuta.
Avea dreptate. Cei care foloseau pamantul puteau stoarce plantele de viata intr-o fractiune de secunda, iar aceasta abilitate, in combinatie cu spiritual, puteau omori orice fiinta insufletita fara urme de violenta.
- Oh, tu ai invatat asta deja, nu?
- Da, se invata la cursul pentru apararea vampiruizilor.
- Atunci eu de ce o sa invat asta?
- Pentru ca ai nevoie. Raspunse sec. Acum du-te sa iti iei orarul. Ne vedem pe la 8.
M-am dus sa-mi iau orarul de la receptie, dar as fi preferat sa ma duc in camera mea si s ail astept pe Jeremy. Langa panoul de la tejghea statea Eric Hurichman. Eric, in ciudat faptului ca era un nobil, era retras si chiar atipatic, dar inca superb. Avea parul blond auriu si ochii albstrii- verzui, si o consitutie musculoasa, alegand violenta, nu magia, am concluzionat.
- Tu esti Catherine von Aksesuuarlar?
- Da. I-am raspuns lipsista de orice interes.
Eu si Roslyn eram mai mult decat surori de cand familia ei murise incercand in zadar sa-mi salveze parintii, care devenisera varcolaci dupa acel atac aspura conacului unde locuiam. Matusa lui Roslyn, Janette, a fugit cu noi, si ne-a crescut pana la 5 ani, cand ne-a adus la academie, ea devenind gardianul unei alte familii de prin apropiere. De atunci eu eram singura reprezentanta din State a familei mele, iar numele meu era, pentru mine, ceva nesemnificativ. Pentru altii insa Aksesuuarlar era numele celei mai vechi familii de vampiruizi din Europa, acum avand aproape 100 de membrii, ceea ce era un numar foarte mic, in comparative cu familia Hurichman.
- Eu sunt Eric Hurichman. Imi pare bine sa te cunosc. Profesorii m-au desemnat profesorul tau de spirit.
- Tu nu esti inca elev?
- Ba da, dar avand in vedere ca dintre putinii vampiruizi care aleg magia, 2 sau 3 au puteri asupra spiritului, elevii fac schimb de experiente, pentru a putea invata cat mai mult.
Asadar a ales magia, si era utilizator al spiritului. Era ciudat avand in vedere conformatia lui.
- Am crezut ca ai ales lupta, nu magia. I-am spus pe un ton usor dezamagit.
A inceput sa rada.
- Practic luptele in timpul liber. Daca vrei, te pot antrena…
- Poate. O sa ma gandesc la asta. Ne vedem la cursuri, i-am zis luand in acelasi timp orarul. Eram curioasa cate ore voi avea cu Eric.
Orarul avea mai multe ore decat cel din anii precedenti, dar erau ore mai usoare:
Magie a spiritului
Magie a spiritului
Auto-control al magiei
Tehnici de atac
Schimb de experiente*
- Pauza de masa-
Educatie fizica
Algebra
Engleza- literatura
Engleza-gramatica
Asadar, aveam sa-l vad pe Eric cate doua ore pe zi, iar pe Jeremy doar o ora, care era optionala.
Am fugit in camera mea si mi-am verificat mail-ul. Asa cum promisesera Roslyn si Jeremry .mi-au trimis orarele lor. Eu si Roslyn aveam aceleasi ore in a doua parte a zilei, ceea ce insemna ca puteam petrece mai mult timp impreuna, iar Jeremey isi mutase ora de educatie fizica odata cu a noastra, in rest orare diferite.
Cineva ciocani la usa.
- Da? Am strigat din pat, unde stateam cu laptopul pentru a verifica si mailurile de la Janette care devenise ca o mama grijulie pentru mine, dar si de la rudele mele din Europa.
In vara accea mi-am petrecut vara in tarile nordice si centrale ale Europei, cu cei din familia regala, ceea ce insemnase ca nu o vazusem pe Janette de la absolvire.
- Sunt Jeremey! Se auzi din spatele usii. Venise ca sa ma hraneasca. Uitasem complet. Uitasem si sa o sun pe Dawn sa vina.
Dawn era hranitoarea din Europa, pe care o primisem cadou de la o matusa de-a tatei. Era inalta, foarte slaba, cu parul negru si ondulatsi jumatate druid, ceea ce o facea aproape la fel de delicioasa ca Jeremey. Era draguta, dar, exact cum o numea si Jeremey, era o umbra, era stearsa. Fara suflet.
- Ah, intra. E deschis…
- Ce-I cu fata asta?
- Stii ca nu imi place sa te folosesc pe post de hranitor. Uite, pot sa ma prefac ca te musc.
- Nu. Voi sta aici pana cand vei muri de foame.
- Bine. I-am dat gulerul la o parte, pana am gasit vena jugulara si mi-am infipt coltii in ea. Sangele lui avea un gust diferit. Era sange de druid. Mai dulce decat cel normal. Am simtit cu ajutorul spiritului cum se relaxeaza, apoi cum inima incepe sa pompeze si mai mult sange. Saliva mea si endorfinele trimise de muscatura il trimiteau incet in extaz. Si apoi, un val de caldura s-a intins in intregul lui corp, si era fericit, extaziat, incitat. Vroia mai mult. Dar m-am oprit. Buzele lui le cautau pe ale mele. Era gresit. Total gresit. El nu simtea nimic pentru mine, nu in acel mod. Era din cauza muscaturii. M-am indepartat brusc.
- Mersi, Jeremy.
- Abia daca ti-ai bagat coltii in gatul meu. Nu esti hranita. Scuze. M-a luat valul.
- O sa o sun pe Dawn.
- Maine o sa ai nevoie de putere. Uite. Ia. Isi intinse mana.
I-am atins usor venele,apoi l-am muscat. M-am blocat de sentimentele lui, si mi-am satisfacut dorinta de sange.
-------------------------------------------------------------------------------------------------
No comments:
Post a Comment