M-am trezit pe patul de spital urmatoarea zi,desi nu aveam rani fizice grave. Tin sa mentionez fizice pentru ca in interior eram sfasiata. Chiar daca puteam merge si corpul meu functiona asa cum trebuie, eu ma simteam pe jumatate moarta. Era incredibil cat te putea distruge ceva de pe interior. Langa patul meu stateau Caleb si Daiana, cei doi invatacei ai mei. Erau clasa a8a, asa ca aveau nevoie de cineva care sa ii antreneze, si cum amandoi erau vampiruizi si aveau putere asupra spiritului, ii puteam ajuta. Amandoi erau ingrijorati, dar i-am asigurat ca ma simt bine.
M-am ridicat si m-am dus in camera de alaturi unde Avei i se facea morala, ca de obicei. Am intrat in camera , exact dupa ce directoarea Avei a iesit, mai mult sau mai putin intepata. De fiecare cand o vazusem, nu de multe ori, doar dupa ce Ava facea cate o prostie , era la fel de plina de ea. Incepusem sa nu o mai suport eu, desi eram o persoana intelegatoare. Ava vroia sa se ridice din pat, si dupa un schimb de replici, nu tocmai placute, tot a plecat.
Am iesit din spital. Vorbisem cu Emily iar diagnosticul era urmatorul Ava nu se putea tine foarte bine pe picioare, ceea ce obervasem si eu atunci cand ea a plecat, Jeremy avea mana rupta si fata plina de zgarieturi, Alice cu ambele picioare rupte, Lyn era bagata la perfuzii pentru ca pierduse prea mult sange iar Ros, biata Ros, deabia isi revenise din coma.
In ultimul timp vizitasem atat de des spitalul, nu numai pentru mine, cat si pentru cei din jurul meu, incat nu mai suportam mirosul acela steril si sec. Cand am iesit am simtit cum aerul de primavara imi inunda narile. Era totusi prea puternica schimbarea asa ca aparuse nelipsita migrena din ultimele zile. Pentru prima data in mult timp,totusi, nu mai simteam greata provocata de varcolaci. Vampiruizii nu erau puternici, dar aveau simturile extrem de dezvolatate, agilitatea compensand lipsa fortei fizice, asa ca puteam sa le simt duhoarea de la cativa kilometrii distanta.
Nu fusesem niciodata la Ava in scoala, si vroiam sa vad cum este. Curtea liceului Hattlecorn era mai spatioasa decat a Sfantului Stefan, dar era mult mai tehnic amenajata. La Sf Stefan curtea era un loc de recreere, aici, insa, era un loc pentru antrenament. Curtea era partial goala, mai fiind cate un elev silitor care se antrena din greu. Am descoperit ca si Hattlecorn avea un iaz improvizat. M-am asezat pe marginea iazului si am incercat sa imi aduc aminte cum am ajuns la Hattlecorn, dar nu imi puteam aminti nimic. Un sentiment ciudat m-a deconcentrat. Un sentiment ce semana a fluturasi in stomac doar ca mai intens si un pic de teama. Imi era frica sa ma intorc, dar totusi am facut-o...
M-am ridicat si m-am dus in camera de alaturi unde Avei i se facea morala, ca de obicei. Am intrat in camera , exact dupa ce directoarea Avei a iesit, mai mult sau mai putin intepata. De fiecare cand o vazusem, nu de multe ori, doar dupa ce Ava facea cate o prostie , era la fel de plina de ea. Incepusem sa nu o mai suport eu, desi eram o persoana intelegatoare. Ava vroia sa se ridice din pat, si dupa un schimb de replici, nu tocmai placute, tot a plecat.
Am iesit din spital. Vorbisem cu Emily iar diagnosticul era urmatorul Ava nu se putea tine foarte bine pe picioare, ceea ce obervasem si eu atunci cand ea a plecat, Jeremy avea mana rupta si fata plina de zgarieturi, Alice cu ambele picioare rupte, Lyn era bagata la perfuzii pentru ca pierduse prea mult sange iar Ros, biata Ros, deabia isi revenise din coma.
In ultimul timp vizitasem atat de des spitalul, nu numai pentru mine, cat si pentru cei din jurul meu, incat nu mai suportam mirosul acela steril si sec. Cand am iesit am simtit cum aerul de primavara imi inunda narile. Era totusi prea puternica schimbarea asa ca aparuse nelipsita migrena din ultimele zile. Pentru prima data in mult timp,totusi, nu mai simteam greata provocata de varcolaci. Vampiruizii nu erau puternici, dar aveau simturile extrem de dezvolatate, agilitatea compensand lipsa fortei fizice, asa ca puteam sa le simt duhoarea de la cativa kilometrii distanta.
Nu fusesem niciodata la Ava in scoala, si vroiam sa vad cum este. Curtea liceului Hattlecorn era mai spatioasa decat a Sfantului Stefan, dar era mult mai tehnic amenajata. La Sf Stefan curtea era un loc de recreere, aici, insa, era un loc pentru antrenament. Curtea era partial goala, mai fiind cate un elev silitor care se antrena din greu. Am descoperit ca si Hattlecorn avea un iaz improvizat. M-am asezat pe marginea iazului si am incercat sa imi aduc aminte cum am ajuns la Hattlecorn, dar nu imi puteam aminti nimic. Un sentiment ciudat m-a deconcentrat. Un sentiment ce semana a fluturasi in stomac doar ca mai intens si un pic de teama. Imi era frica sa ma intorc, dar totusi am facut-o...
No comments:
Post a Comment