:D

Cathrine si liceul a avut niste parti care nu imi placeau, asa ca am scoso-o de pe site, si voi scrie altceva, care sper sa fie mai bine scris decat precedenta. 

Capitolul XIV - Eraser

    Mergeam incet prin zapada rece. Eram cufundata in ganduri pentru ca o parte din mine si-ar fi dorit ca Jeremy sa fi plecat din camera mea si sa nu trebuiasca sa ii mai zica niciodata nimic, dar alta ar fi vrut sa il gaseasca acolo, sa se ghemuiasca in bratele lui, sa ii spuna cat de rau ii pare, ca il iubeste si ca nu vrea sa se schimbe vreodata ce e intre ei, ca el e fratele ei mai mare, ca el este protectorul ei, iar el sa o inteleaga, sa spuna ca ar fi fost o greseala, si ca am facut alegerea cea mai buna. Imi era frica sa gasesc camera goala, totusi. Am mers din ce in ce mai repede, apoi, cand am intrat in cladire, am alergat pe scari catre camera. Iar el statea pe pat si fuma, muzica era data foarte tare. Era nervos sau suparat. Am incuiat usa, apoi m-am asezat, pe pat, langa el, si el si-a pus mana sub capul meu.
   - Scuze, a soptit in timp ce ma tragea, protectiv, mai aproape de el.
   M-am uitat la el cu atentie apoi am lasat capul sa se cufunde in perna. As fi stat acolo, cu el, fara sa vorbim, pentru totdeauna. Cu Jeremy, cel mai bun prieten al meu, nu Jeremy, baiatul cu care ma sarutasem.
       
                                                              *         *         *
 
     Urmatoarea zi cursurile au luat ritmul firesc, iar lectiile erau foarte plictistoare, totul se misca in reluare, ma simteam prinsa in nisip miscator, cu cat vroiam sa treaca mai repede orele, cu atat treceau mai incet. Apoi s-a auzit. Clopotelul, era pauza de masa, asta inseamna o ora libera. Mi-am pus castile in urechi si am iesit in graba din clasa, mergand spre cantina pentru a ma hrani. Nu imi era foame, dar, Doamne, eram insetata de o muscatura, sa simt lichidul caldut pe colti, apoi sa simt gustul dulceag inundandu-ma. Cineva mi-a smuls castile din urechi, trezindu-ma din visare.
    - Ce faci ?! a tipat Roslyn in urechea mea.
    - Uh, m-ai speriat, bine, ma duc sa ma hranesc.. Tu?
    - A, nimic, tipam pe aici pe hol dupa o fata. a zis cu o voce serioasa, facand, in acelasi timp, o fata amuzanta.
    - Hahah. Si de ce tipai dupa ea?
    - Vi la o tigara?

Capitolul XIII - Vreau, dar nu.

     Mainile lui Jeremy erau peste tot pe corpul meu, iar eu eram parca imobilizata, nu ma puteam impotrivi, pentru ca vroiam sa se intample. Prosopul meu s-a desfacut, dezvelindu-mi corpul iar pantalonii lui Jeremy au alunecat usor, lasand pe Jeremy doar o pereche de boxeri, rosii, ce aveau un taur furios pe spate. Am simtit o mica intepatura atunci cand Jeremy mi-a muscat jucaus buza, dar tot ce am facut a fost sa in trag mai aproape de mine. Am inchis ochii si am vazut niste ochi pe care ii mai vazusem. Erau asprii si dezgustati, ma mustrau, dar nu realizam ai cui erau acei ochi patrunzatori, albstri. Am deschis ochii si m-am tras de sub Jeremy care ma lingea pe gat.
      - Scuze, nu pot sa fac asta, nu cu tine, nu acum. Te iubesc, dar nu pot.
     M-am ridicat, am tras pe mine o pereche de pantaloni de trening, largi si un hanorac, in care indesasem cu ceva timp in urma un pachet de tigari si o bricheta, si am iesit fugind din camera. Afara incepuse sa ninga, iar in fuga mea prin curtea scolii fulgii mari imi zgariau fata. Lacrimi mari si fierbinti mi se scurgeau pe fata, simteam totul in jurul meu se invartea haotic. M-am oprit abia cand eram in mijlocul padurii, si m-am asezat pe o piatra inghetata si uda. Am scotocit prin buzunare si am gasit ceea ce cautasem. Erau exact cum le lasasem de la ultima tentativa de fumat. Un pachet de Havana Ovals aproape plin. Cumparasem cu Roslyn si Jeremy un cartus intreg in vacanta de vara, iar eu l-am ascus pe ultimul. Am tras fumul in plamani apoi un norisor de fum a iesit incet din narile mele. Suroaie de lacrimi imi curgeau pe obrajii inghetati. Zapada se aseza calm peste frunzele uscate ale copacilor. Ma simteam groaznic, totul era in ceata. De ce facusem toate astea? De ce cu Jeremy? De ce asa repede dupa ce Eric disparuse?
      - Tu trebuie mereu sa fugi de cineva? m-a intrebat o voce cunoscuta. Am ridicat privirea si in fata mea se afla Axel. Mi-am sters lacrimile si m-am uitat cu uimire la el.
      - Nu, doar cand esti tu prin preajma, i-am raspuns sec. Am intins pachetul spre el. Vrei?
      - O sa iau una, daca o oferi cu atata amabilitate. a zis zambind
      - Scuze, nu sunt chiar amabila azi...
      - Vad. Esti... ciudata. Ce se intampla cu tine mereu? Pari sa fi urmata de belele.
      - Mersi, i-am zis zambind ironic.
      - Nu era nimic personal, scuze, a zis umil. Hai sa ne plimbam, vrei? m-a intrebat tragand un fum lung din tigara.
      - Mbine, am raspuns indiferent.
      Abia cand m-am ridicat am realizat ca eram ametita iar ca picioarele mele inghetasera. Am incercat sa merg, dar picioarele mele refuzau sa ma asculte, asa ca am cazut inevitabil in fund in zapada rece. Axel s-a dovedit a fi un baiat chiar manierat, care a sarit imediat sa ma ridice de jos.
      - Mersi, i-am zis cu vocea tremurand.
      - Cu placere, a zis zambind.
      - Axel, a fost o placere sa te revad, dar chiar trebuie sa plec, am zis, vorbind mai mult corpul meu inghetat si ud.
      - Ok. Ne mai vedem pe aici, a zis sarutandu-ma pe obraz.
      M-am intors, iar fata mea era rosie ca a unui rac si picioarele imi tremurau. Buzele lui erau atat de moi, respiratia lui calda atingandu-mi obrazul, un pupic pe obraz ce a parut o mie de alte lucruri, lucruri frumoase. Ochii lui albastrii imi ramasesera intipariti in minte, si ii vedeam de fiecare data cand ii inchideam pe ai mei.

Capitolul XII - Ce tocmai s-a intamplat?

     La Sf. Stefan totul era obositor de activ, pentru ca in mai putin de 3 saptamani avea sa fie balul de inceput al iernii, iar pana si cei mai mici asteptau si se pregateau, dar urma sa fie sambata, cand tot campusul va fi plecat in cele mai apropiate mall-uri, cautand cele mai frumoase rochii si costume. Am zarit-o pe Daiana, care imi facea energic cu mana asa ca m-am indreptat spre ea, lasandu-l pe Jeremy sa imi duca singur bagajele in camera.
     - Ce facii? Cum te simti?
     - Mai bine decat ultima data cand ne-am vazut.. Tu ce faci? Caleb cum o mai duce?
     - Sunt bine, Caleb... Caleb incearca din greu sa faca nu stiu ce chestie la o planta...
     - O, doamne. Chiar nu are rabdare, nu-i asa? am zis razand
     - Nu.. dar asta il face dragut, a zis, in timp ce un zambet i-a dezgolit dintii albi, nu imi venea sa cred, il placea..
     - Daiana, tie iti place de Caleb?
     S-a inrosit si si-a lasat privirea in jos.
     - Iau asta ca pe un da...
     - Il plac ca pe un amic, serios. atata tot!
     - Daca zici tu... Eu trebuie sa plec, sa fac un dus. Vorbim, D.
     - Okei.. Te sun eu, dupa ce termin antrenamentele.
     In timp ce ma indreptam spre cladire, mici fulgi albi si reci imi cadeau prin par si pe gene. Apoi am zarit un chip cunoscut. Era tipul de la Hattlecorn, Axel.
     - Hei, Cathrine, nu?
     - Da, am zis surazand, ce cauti aici?
     - De o saptamana invat aici. Cum de nu te-am vazut pe aici?
     - Am fost la Hattlecorn, am avut treaba acolo..
     - Inteleg, esti o persoana ocupata, a zis facand o fata amuzanta, care m-a facut sa rad.
     - Daaa, si trebuie sa pleec, am zis cand telefonul a inceput sa sune. Ne mai vedem pe aici.
     - Da.. ne vedem..
     Am urcat in fuga scarile, spre camera mea. Jeremy statea pe un scaun , cu spatarul acestuia intre picioare, indreptat spre fereastra, si fuma linistit. Mirosul de fum mi-a ajuns direct in plamani, si nu am reusit sa scot decat un sunet inabusit atunci cand Jeremy m-a intrebat daca vreau sa plece.
      - Nu, poti sa ramai, dar renunta la tigara. Ma duc sa fac dus, fa si tu un ceai sau ceva, i-am zis in timp ce ma duceam in dus. M-am intors in camera imbracata doar intr-un prosop alb, si datorita geamului lasat larg deschis, in camera era un frig insuportabil
      - Jeremy, inchide geamul ala, si fa ceva sa incalzesti camera asta!
      - Uite-ti cafeaua irlandeza, ca sa te incalzesti, si inchid imediat geamul.
      Am luat o inghititura mica de cafea, iar wiskey-ul cald, din cafea, m-a incalzit pana in stomac, unde s-a asezat, calm si sigur.
       -  Mersi, i-am zis, ducandu-ma spre dulap, pentru a cauta niste haine, a fost o idee proasta deoarece m-am trezit cu un bulgare mic si rece in spate. M-am intors si Jeremy avea un ranjet jucaus pe fata. Mi-am strans prosopul cu mana, apoi am inceput sa il alerg pana cand am ajuns in baie, iar toata apa a ajuns pe Jeremy, care a alunecat si m-a tras peste el. Era o nebunie, Jeremy era atat de .. frumos. Era incredibil. S-a aplecat spre mine si m-a sarutat si sentimentul acela de flurasi in stomac... Totul era .. magic. Si-a dat tricoul ud jos si m-a sarutat din nou. Ochii verzi ii sclipeau si am simtit cum fiecare atom din corpul meu era pe cale sa explodeze, era .. incredibil... buzele noastre, lipite, limba lui, cautand-o pe a mea, mainile lui, bajbaind peste tot pe corpul meu.. Apoi am simtit ceva ce numai simtisem niciodata in viata mea..Il doream. Coltii mi-au tasnit, iar Jeremy si-a dat capul intr-o parte lasandu-ma sa il musc. Sangele lui era mai fierbinte si mai dulce decat de obicei, avea cel mai bun gust in cel mai potrivit moment...

Capitolul XI - Un nou inceput?

  In spatele meu statea un baiat saten, cu parul aproape lung. Avea ochii albastrii, dar erau atat de patrunzatori incat simteai ca te privesc in suflet.
   - Scuze daca te-am speriat. am presupus ca se vedea pe fata mea ca prezenta lui imi dadea o senzatie ciudata.Tipul avea un accent diferit, probabil de Chicago.
   - Ah, nu-i nimic. Eu sunt C-Cat.
   - Eu sunt Axel. Nu esti de aici, nu?
   - Nope.  Sunt din Hattlegrun,Sf.Stefan. Am venit in vizita aici. Tu de unde esti?
   - Chicago...-siiiii am avut dreptate! Era din Chicago, dar credeam ca toate creaturile magice au disparut de acolo.
   - Mai sunt shamani acolo?
   - Nu. Toti au zburat. Nu prea mai au activitate acolo...
   Chicago era plin de spirite, sau ma rog. A fost. Erau atat de multe povesti cu fantome si spirite, care s-au dovedit adevarate, asa ca shamanii, ajutati de vanatorii de spirite,  au curtat locul, acum fiind unul dintre cele mai curate orase.
    Am simtit ca imi vibreaza telefonul, asa ca mi-am luat la revedere de la Axel . Parea de treaba.
    - Alo, da?
    - Cat unde mama masii esti?! nu stiam unde eram, plus ca Jeremy era nervos.
    - In curte. De ce?
    - Pentru ca Ros are nevoie de tine si tu nu esti aici.
    Roslyn avea probleme si eu nu eram langa ea, asta uram cel mai mult. De foarte putine ori Ros avea nevoie de ajutorul meu, iar eu nu eram langa ea atunci. Am fugit spre infirmerie si totul era ingrozitor. Ros era intr-o stare ingrozitoare, ii simteam durerea, simteam tot ce simtea si ea, asa ca atunci cand am intrat in camera, durerea aceea m-a coplesit si am simtit ca mi se inmoaie genunchii. Acela a fost momentul in care am realizat care era motivul ametelii mele. Nu ma hranisem de ceva vreme, ca functionam pe 0. Acesta era si motivul pentru care nu simtisem ce se intampla cu Roslyn. Observasem, in timp, ca daca nu eram hranita puterile mele functionau foarte slab, legaturile cu Ros si Jeremy se blocau si toate sentimentele mele erau mult mai intense, iar simturile mele, mai dezvoltate decat ale vampirilor, nu ma ajutau cu nimic. Mirosul spitalului imi inunda narile si simteam cum fiecare inima pompa sange.  Nu mi se intamplase nicodata.
                                                            *       *          *

      M-am trezit intr-un pat alb, purtand un halat de spital, alb si dintr-un material aspru. Peretii erau de un verde sters si un calorifer incalzea putin camera. Langa mine erau Jeremy si Rose. Amandoi pareau speriati.
     - Doamne, te-ai trezit, a zis Rose zambind. Era palida, dar purta un hanorac albastru, larg si o pereche de colanti negrii, lungi. Abia acum observam cat slabise, dar cand?
     - Mhm.. Da. Cat am fost.. apf.. ce am fost? abia reusisem sa rostesc acele cuvinte.
     - Ai fost intr-un fel de coma, timp de 2 saptamani, s-a intors spre Jeremy si l-a chemat mai aproape.
     - Heii, uite, Dawn nu e aici, e la Sf Stefan, asa ca te vei hrani din mine.
     - Ce?! nu am reusit sa spun nimic mai mult, pentru ca Jeremy mi-a acoperit gura cu incheietura lui. Sangele ii pompa in vene, iar coltii - care nu erau mereu prezenti, ca la Ros- mi-au tasnit. Am muscat incet si am lasat ca lichidul cald si dulce sa curga incet. Dupa ce senzatia de foame mi-a disparut, i-am indepartat incheietura si m-am ridicat pe margine patului. Toate oasele ma dureau.
      - Ce s-a intamplat? Stiu doar ca iti era rau, Ros, apoi..
      - Nu stiu... doamna doctor Stain a zis ca erai prea slabita, iar legatura dintre noi, durerea mea, panica lui Jeremy si ingrijorarea s ta au dus la asta... nu pomenise nimic de Eric, si de pierderea lui.
     - Wow.. Cand pot pleca?
     -  Oricand.
     M-am dat jos din pat, picioarele ma dureau ingrozitor, intreg corpul imi era armotit.
     - Uite, ti-am adus niste haine.. Afara e destul de frig.
     - Ok. Jer, poti te rog sa iesi? Vreau sa ma schimb.
     - Nicio problema. Va astept afara.
      A iesit si a inchis usa. Mi-am scos bluza, iar pilea mi s-a facut de gaina in momentul in care aerul racoros mi-a atins corpul.
      - Ce fac Ava si Lynn?
      - Sunt bine, te astepata pe hol si ele...
      - Cei de la scoala ce au zis?
      - Ne-au certat, am fi fost pedepsiti daca nu... stii tu.. Eric.. Dar, doamna directoare ne-a iertat din cauza acestei pierderi. Ai pe e-mail toate lectiile.. Nu ai lipsit chiar mult. Apropo, a zis luand o inghititura mare dintr-o cana de cafea pe care scria mare HATTLECORN RULLZ, au sunat Reea si Janett. Sunt ingrijorate, si vroiau sa vina, dar le-am zis ca nu este nevoie, ca totul e sub control si esti doar extenuata.
     - Ah, da, doamne... Trebuie sa le sun, sa le spun ca sunt bine... Daca le ziceam eu ca totul e in regula, veneau cu primul avion, am zis razand, abdomenul ma durea ca dupa prima lectie de lupte, cand o fata mai vampir imi strivise stomacul cu un pumn.
      Hainele erau calde si groase, purtam o pereche de blugi, stramti, iar Roslyn luase cu grija cele mai groase bluze din sifonierul meu, asa ca, atunci cand am iesit afara, frigul nu a patruns pana la corpul meu, desi fata si mainile mi-au inghetat imediat. Era inceputul lunii noiembrie, dar deja era un strat subtire de zapada pe jos. Ava si Lynn au venit si m-au imbratisat, Lynn avea ochii rosii si umflati, probabil de la plans, iar ava parea nedormita, si, desi nu o arata, vedeam ca ii simte dorul lui Eric, presupuneam ca se simte si vinovata. In mod ciudat nu eram suparata pe ea, si, desi simteam un gol in corp, si ma simeam atat de usoara, nu eram distrusa... eram doar trista.
     - Hai sa mergem de aici, a zis Jeremy. Nu vreau sa mai ajung aici prea curand.
     - Cat, ai grija de tine, te rog... a zis incet Lynn, apoi Ava a dat din cap aprobator.. O sa fie bine.
     - O sa am... Pa, am zis imbratisandu-le inca o data.
      M-am intors si am plecat cu Ros si Jeremy in spatele meu, spre SUV-ul rosu care avea sa ne duca acasa, in Sf Stefan, unde ne astepta intreaga scoala.

Capitolul X - Sa spunem ca e ok.

     M-am trezit pe patul de spital urmatoarea zi,desi nu aveam rani fizice grave. Tin sa mentionez fizice pentru ca in interior eram sfasiata. Chiar daca puteam merge si corpul meu functiona asa cum trebuie, eu ma simteam pe jumatate moarta. Era incredibil cat te putea distruge ceva de pe interior. Langa  patul meu stateau Caleb si Daiana, cei doi invatacei ai mei. Erau clasa a8a, asa ca aveau nevoie de cineva care sa ii antreneze, si cum amandoi erau  vampiruizi si aveau putere asupra spiritului, ii puteam ajuta. Amandoi erau ingrijorati, dar i-am asigurat ca ma simt bine.
     M-am ridicat si m-am dus in camera de alaturi unde Avei i se facea morala, ca de obicei. Am intrat in camera ,  exact dupa ce directoarea Avei a iesit, mai mult sau mai putin intepata. De fiecare cand o vazusem, nu de multe ori, doar dupa ce Ava facea cate o prostie , era la fel de plina de ea. Incepusem sa nu o mai suport eu, desi eram o persoana intelegatoare. Ava vroia sa se ridice din pat, si dupa un schimb de replici, nu tocmai placute, tot a plecat.
    Am iesit din spital. Vorbisem cu Emily iar diagnosticul era urmatorul Ava nu se putea tine foarte bine pe picioare, ceea ce obervasem si eu atunci cand ea a plecat, Jeremy avea mana rupta si fata plina de zgarieturi, Alice cu ambele picioare rupte, Lyn era bagata la perfuzii pentru ca pierduse prea mult sange iar Ros, biata Ros, deabia isi revenise din coma. 
    In ultimul timp vizitasem atat de des spitalul, nu numai pentru mine, cat si pentru cei din jurul meu, incat nu mai suportam mirosul acela steril si sec. Cand am iesit am simtit cum aerul de primavara imi inunda narile. Era totusi prea puternica schimbarea asa ca aparuse nelipsita migrena din ultimele zile. Pentru prima data in mult timp,totusi, nu mai simteam greata provocata de varcolaci. Vampiruizii nu erau puternici, dar aveau simturile extrem de dezvolatate, agilitatea compensand lipsa fortei fizice, asa ca puteam sa le simt duhoarea de la cativa kilometrii distanta. 
     Nu fusesem niciodata la Ava in scoala, si vroiam sa vad cum este. Curtea liceului Hattlecorn era mai spatioasa decat a Sfantului Stefan, dar era mult mai tehnic amenajata. La Sf Stefan curtea era un loc de recreere, aici, insa, era un loc pentru antrenament. Curtea era partial goala, mai fiind cate un elev silitor care se antrena din greu. Am descoperit ca si Hattlecorn avea un iaz improvizat. M-am asezat pe marginea iazului si am incercat sa imi aduc aminte cum am ajuns la Hattlecorn, dar nu imi puteam aminti nimic. Un sentiment ciudat m-a deconcentrat. Un sentiment ce semana a fluturasi in stomac doar ca mai intens si un pic de teama. Imi era frica sa ma intorc, dar totusi am facut-o...

Personajele.

Jeremy si Cat

Roslyn

Eric

Cedric si Ava

Dawn

Emily

Capitolul IX - Eyeliner si lacrimi. La multi ani, Cat!

  Nu intelegeam extazul si emotile pe care le traiau cei din arena. Pentru mine era un joc in care creaturile magice, cum ar fi vampirii, vampiruizii, ddruizii, spiritele si cameleonii, foloseau puterile magice pentru a castiga. Eram acolo doar pentru Rose si Jeremy.
  Emily era langa mine si era la fel de plictisita ca si mine.
  - Hei, Emily, stii ceva de Dawn? am intrbat-o, nevazandu-mi hranitoarea.
  - Habat n-am unde e. Mi-a zis ca o sa intarize. Probabil este cu... ah.. cum il chema?
  - Uhhh... Andrew?
  - Da! Cu Andrew. Mi-a zis ca o sa se vada cu el inainte de meci.
  - Asta stiam . Dar m-a sunat inainte de meci sa.mi zica despre ce a facut cu el. Tine-mi locul, ma duc pana la ea in camera.
  - Bine, te astept aici.
  Am fugit pana la camera lui Dawn. Am ciocanit. Din interior se auzea muzica. Era ciudat. De ce nu imi raspundea.
   - Dawn! Deschide! Vrobesc serios!
   Dawn a deschis usa, dar arata ciudat. Nu avea bluza pe ea, iar pupilele ii erau dilatate.
   - Ce e? a zis ranjind.
   - Dawn, ce faci?!
   - Hei, Kitty, tu ce faci? m-a saltutat Sander, care era la fel de imbracat ca Dawn, si era plin de rujul roz al acesteia.
   - Ce naiba?!
   - Hei, Cat, uite...ah
   - Sander! Ce i-ai facut?!
   - Nimic, kitty. M-a rugat sa vin la ea cu ceva marfa. Vrei si tu?
   - Nu! Sander, tu ai idee ca Jeremy joaca acolo si tu ai profitat de lipsa elevilor pentru a te droga?! i-am reprosat in timp ce i-am dat o palma.
   - Hei, a zis ca nu-mi cere sa vin. Stai calmaa.
   - Sander, iesi! Acum!
   - Bine, kitty. Gata, calmeaza-te!
   - N-o sa ma calmez daca nu pleci!
   - Cat, lasa-l. Te rog. S-a milogit Dawn de mine.
   - Dawn, taci. Du-te, fa-ti un dus si imbraca-te.
   - Nu vin la meci, oricum.
   - Nici nu te luam. Stai la mine in camera. Singura, ca sa nu faci mai multe prostii.
   - Ce?!
   - Da. Du-te, eu raman sa strang si vin dupa.
   Dupa ce am incuita-o pe Dawn in camera mea, m-am intors la meci, desi mai erau cateva minute.
   - Hei, Emily, ce s-a intamplat?
   - Am pierdud in a2a repriza. Ce facuse Dawn?
   - Se drogase cu Sander.
   - Ce? Unde e acum?
   - Acum e in camera mea. E bine.
   Am fost inrerupta  de suporterii echipei Sfantul Stefan. Castigasem.
   M-am duc cu Emily si Eric la Roslyn si Jeremy. Erau transpirati si obositi,
   - Feliciraii! Veniti diseara?
   - Da, normal! au raspuns toti in cor
   - Bine, ne vedem la 8 in poarta. Eric, ia-le is pe Ava si Lynn.
   - Okei. Ne vedem la 8.
  Am plecat la mine in camera si mi.am bagat castile in urechi, si m-am lasat pierduta in muzica. Cand am ajuns in camera, Dawn era in bucatarie.
  - Ce faci? Acum pot pleca?
  - Mda... Cum vrei.. Ai mancat?
  - Nu, nu mi-e foamne. Ne vedem mai tarziu?
  - Cred.
  - Binee. Paa, a zis sarutandu-ma pe orbaz si plecand.
  - pa..
  Dawn disparu repede. M-am dus in baie si m-am asezat pe jos, ascultand inca muzica. Cred ca am stat destul de mult timp acolo, pentru ca Cedric a venit cu o expresie ciudata pe fata si m-a ridicat de pe jos.
  - Cat?! Esti bine??
  - Uhm.. Ce? Da, sunt bine.
  - Stai aici de o ora! Am venit acum 45 de minute si credeam ca faci dus.
  - Ah, nu. Nu stiu, am un sentiment ciudat.
  - Ce sentiment? L-ai mai avut?
  - Nu cred. Poate sunt emotionata doar.
  - Probabil. E 6, du-te sa te pregatesti. Iti ia si asa destul de multi timp.
  - Okei. Cheam-o pe Ros, te rog.
  - Bine, ai grija.
  Am intrat in dus si cand am iesit Ros era pe pat. Era superba. Parul ei negru era prins intr-un coc neglijent, dar elegant. Purta o rochie rosie pana la genunchi si o pereche de balerini negri. Era eleganta, dar hainele ii lasau loc de miscare.
   - Uau!
   - Ce? Se vede aiurea?
   - Nunununu! Arati minunat.
   - Mersi.. Te imbraci si tu azi?
   - Da,da.. Dar nu stiu cu ce.
   - Sunt haine, nu e asa de greu.
   - Ma duc jos, s-o iau pe Emily. Ne vedem afara.
   - Okei. Pa..
   Mi-am pus o rochita neagra, scurta si o pereche de platforme inalte gri. Parul l-am lasat desfacut, prinzand doar bretonul.
                                                             *   *   *
    - Hei, uite-o is pe sarbatorita! a zis cedrica in timp ce ma imbratisa.
    Am cotrobait prin cluburile din apropiere, dar niciunul nu avea o atmosfera placuta, Toti simteam o presiune ciudata,
    - Cedric, putem sa luam cateva beri sau niste cidru si sa mergem in padure, a zis Ava.
    - Bine! hai sa luam bere.
    Am cautat cel mai apropiat magazi si ne.am retras in padure. Ava a facut un foc cu ajutorul energiei sale si am stat toti in jurul focului pana cand.. Am avut o senzatie ciudata
    - Varcolaci! a strigat Jeremy.
    - Ce?!
    - Da! I-am vazut si eu, ii simt. Stiu ca ai si tu o senzatie ciudata. a zis Ros.
    - Ros avea dreptate. Presiunea, era sentimentul pe care il avusesem dupa spectacolul lui Emily.
    -Ava, Lynn, imi pare rau. Chiar nu vroiam sa avem parte de o lupta de la prima noastra iesire.
    - Nu-i nimic, ma plictiseam oricum.
    - Ava!
                                                        *   *   *
   Simteam cum se apropie varcolacii. Era un sentiment groaznic, mult mai puternic . Greata mi se intetea si ii vedeam pe toti din jur cum se pregateau. Eu si Emily eram in mijlocul lor, formasera un cerc in jurul nostru. Era o altfel de lupta. Nu vazusem o lupt acu shamani si vampshi niciodata. Lynn isi pregatea magia, mica cicatricve de pe obrazul ei era albastruie iar ochii ii erau puternic roz. Ava emana o energie ciudata, care ma calma.
   - Cat, Emily, stati acolo. a strigat Eric.
   Apareau furiosi din desisul padurii. Erau uriasi, mult mai mari decat cei de ultima data   . Eram transpusa din mintea lui Jeremy in a lui Ros. Era groaznic, schimarile bruste ma copleseau, eram ametita.
    Un varcolac urias, negru, a sarit spre Lynn. O credeau veriga slaba, dar nu era nici pe departa slaba. Varcolacul fu prins intr-un vartej plin de frunze si crengi, apoi cazu jos, sub forma umana. Avea tenul masliniu si parul brunet si lung. Avea in jur de 25 de ani, dar nu era varcolac de mult timp, asta explicand impulivitatea lui, dar si faptul ca judeca dupa aparente. Sarise la Lynn pentru ca parea mai firava, dar s-a inselat. Lynn era chiar puternica.
     Jeremy si Ros blocau multe atacuri ale varcolacilor, aparandu-si spatele unul altuia. Ava se lupta cu un varcolac gri si mare, aplicand tot felul de vraji asemanatoare cu cele ale lui Lynn. Eric iesise din campul meu vizual. M-am concentrat in a o calma pe Emily, care tremura. Ava nu avea acelasi efect calmant asupra oamenilor.
      Am fost transpusa in mintea lui Jeremy. Eram eu si un varcolac care sarea pe mine. M-am intors, iesind din mintea lui exact atunci cand Eric a sarit intre mine si atacatorul meu care l-a doborat pe Eric. O descarcare electrica facu varcolacul sa cada mort pe pamant.
     Eric zacea pe frunzele umende, era grav ranit. Am cazut in genunchi langa el.
     - Cat, omoara-ma. Te rog.
     Staim ca nu va supravietui. Era zgariat si muscat de varcolac.
     - Nu.. nu pot. Eric... nu face asta. Te rog.
     - Poti s-o faci. Jeremy te-a invatat cum.. Nu ti-ar fi greu.
     - Cat, fa-o! a tipat Ava.
     - Nu pot! Suroaie de lacrimi mi se scurgeau pe obraji. Eric era ranit, pe moarte, iar eu trebuia sa ii iau ultima suflare.
     Ava s-a asezat la capul lui Eric si mi-a zis cu durere in ochi.
     - Ia-ti adio de la el.
     M-am aplecat si l-am sarutat apoi Ava i-a sucit gatul, omorandu-l.
     Simteam o energie ciudata si calmata care imi umplea corpul. M-am uitat la Ava, si ea o simtea. Era puterea lui Eric. El ne trimitea ganduri frumoase mie, lui Ava si lui Lynn.
    



    

Capitolul VII - Mai e putin.

                Alice statea exact in capatul coridorului meu si nu parea fericita, satisfacuta, sau oricum se simtea dupa ce ma facea sa ma simt prost pentru ca tin la Eric.

        - Alice. Ce faci aici?

        - Buna si tie, Cat. Imi e greu sa iti zic asta, cu atat mai mult cu cat esti persoana pentru care baiatul visurilor mele o iubeste, dar imi pare rau pentru mai devreme. Am fost rea cu tine, pentru ca ai ce eu nu pot avea. Iar Eric chiar pare sa tina la tine… Scuze.

        - Lynn mi-a zis ca a fost ceva intre voi doi. Ce anume.

        - A fost acum un an si ceva, inainte ca Eric sa vina la Hettlegrun. Era altfel atunci, acum e schimbat, inainte era superficial, si sincer, esti prima fata cu care are o relatie. Adica voi doi ati facut sex macar?

        - A.. Ce? Nu.. Nu am facut. Nici nu a fost in discutie. Nu am vorbit despre asta …

        - El nu putea sa tina la nimeni pana acum. Ava, Lynn si eu eram partenerele lui de iarba, dar eu eram indragostita de el, inca sunt, dar nu vreau sa stie asta. Inainte el statea la Azuc pe timpul scolii, iar in week-end pleca, dar din clasa a VI-a, nu a mai studiat si a ramas la scoala doar pentru protectie.  La o petrecere ne-am imbatat destul de rau… Si… Alice avea lacrimi in ochi. Nu mai conteaza. Lasa. Ti-am zis deja prea multe!

        - Alice, stai! Dar era prea tarziu. Alice era vampir, deci se misca foarte, foarte repede.

        M-am dus in camera si am intrat in dus. Imi placeau zilele cu meciuri. Scapam de doua zile de scoala, sau ma rog, de ultimele patru ore. Si asa, fusese o zi obositoare, iar ziua mea era in trei zile. Matusa Reea si Cedric veneau sa ma viziteze, probabil sa ne scoata pe mine, Jeremy, ros si fetele la cumparaturi, iar Eric putea sa petreaca mai mult timp cu Ava, Lynn si Alice, sa lamureasca lucrurile.

        “ You’re better than drugs/ Your love is like wine..” mi-am ridicat telefonul si era Cedric.

        - Oh, buna. Ce faci?

        - Nu pari fericita sa ma auzi, pitico. Intrearea e ce faci maine seara, dupa meci? Ma gandeam sa va scot undeva pe tine, Ros si Jeremy. Poate si pe tipul ala Eric. Ce zici?

        - Hm… Sunt si verisoarele lui Eric aici, si nu ma prea inteleg cu una dintre ele… Pot sa vina si ele?

        - Bine, va iau maine la 8. Sunt membru al familiei, deci am dreptul sa te iau pentru un week-end, si am peste 17 ani, deci am dreptul sa ii pot lua pe ceilalti. A adaugat Cedric distrat.

        - Bine, o sa ii anunt. Paa. Ne vedem maine dupa meci.

                                                     *  *  *

        Urmatoarea dimineata m-a trezit Jenny, colega mea de banca de la ora de schimb de experiente.         Chiar daca nu aveam ore Jenny a venit sa ma ia pentru a merge la cantina. Ea si Jeremy se placusera, dar nu au reusit sa fie niciodata impreuna. M-am imbracat repede cu o pereche de colanti si un pullover lung verde, care imi facea ochii sa para gri.

         - Hai mai repede, somnoroaso!!

         - Bineee, bine! Vin chiar acum.

         - Ce faci?

         - Mbine. Astept meciul… am zis plictisita.

         - Si eu! Toti asteapta meciul… a zis entuziasmata

         - Aha, super.

         - Dupa meci eu si David mergem in padure.

         David era prietenul ei, si era atacant la Slainder, asadar era masiv, ceea ce contrasta clar conformatia lui Jenny, care era chiar mai mica decat eram eu. David era brunet si avea ochii caprui.  Exact in acel moment, David aparu din padure, unde se antrena de obicei. Iar Jenny a sarit in bratele lui. Si l-a sarutat.

         - Ma duc la cantina, i-am zis lui Jenny, iar aceasta a facut un semn din mana.

         Cand am intrat in cantina i-am vazut pe Ros, Eric, Ava, Lynn si Alice la o masa.

          - ‘ Neata! Ce faci? A zis Eric in timp ce se ridica pentru a veni la mine.

          -  Hei, stiti ca maine e ziua mea, si Cedric a hotarat sa ne scoata in oras. Ava, Lynn, Alice veniti?

          -  Mi-ar place sa vin! a zis Lynn, si cred ca si Ava ar vrea, asa-i?

          -  Mda... Sigur, ar fi foooooaaarte tare. a zis destul de fals, dar a acceptat. Alice vi?

          -  Nu. O sa fac bagajele. Le fac si pe ale tale Ava?   

          -  Cum vrei. Mersi.

          -  Diseara la 6. Ok?am zis in timp ce ma intorceam.

          -  Nu ramai sa mananci? a zis Ros.

          -  Nu. Jeremy nu stie inca, si vreau sa-i zic personal.

          Am iesit din cantina si am alergat catre cladirea baietilor pentru ca afara incepuse sa ploua iar eu nu eram pregatita pentru asta. Cand am ciocanit la usa lui Jeremy am fost surprinsa cand, in loc sa imi raspunda el, mi-a raspuns Sander.
          - Kitty. Ce faci? Intra. 
          - Hei, San. Jer este?
          - E in dus. Jeremy, ai grija cum iesi, Kitty e aici. Kit, eu ma duc sa fac exercitiile, a adaugat faceandu-mi cu ochiul si  iesi pe usa.
          M-a surprins faptul ca el chiar facea exercitii, in loc sa fumeze.
          - Hei, Cat. Ce faci aici? Jeremy avea pe el doar o pereche de blugi. Iar abdomenul lui arata foarte bine. Jeremy chiar arata bine. 
          - Hei, aa stii ca maine e ziua mea. Si Cedric vine sa ne scoata in oras dupa meci. Vine sa ne ia la 7. Vi da?
          - Normal. Nu as rata ziua ta pentru nimic in lume.  La 6:30 sunt la tine. 
          - Pune-ti ceva mai gros pe tine. Afara ploua. L-am pupat pe obraz si am plecat.
                                                  *   *   *   
             
          As fi vrut sa am timp sa dorm, dar meciul mai avea un pic si incepea meciul, asa ca m-am limitat la un dus si la a-mi schimba hainele. Mi-am pus un hanorac si blugii verzi si am pus o ciocolata calda la facut. 
          - Caat. Mai e jumatate de ora pana la meci! Esti gata?
          Ros si Jeremy m-au speriat cand au navalit in camera. Erau entuziasmati  si emotionati. Era un joc destul de important, iar Azuc avea in fiecare an forte noi. Fiecare an era o noua provocare si nimeni nu stia cine va castiga.
           
         

         

            

Capitolul VII - Let the game begin.

   Curtea din spate a Acedemiei era plina de elevi din Azuc. Cele doua scoli erau in razboi de mult timp, ambele avand elevi talentati, care puteau inca de mici sa controleze puteri uriase. elevi cu puteri speciale. Azuc si Hattlegurn erau cele mai bune Academii din Alaska.

    In Azuc era shamani, vampirii, vampshi ( erau in aceeasi categd.orie a hibrizilor cu vampiruizi si campirii, doar ca erau mult mai puternici decat vampiruizii. Campirii, insa, erau cei mai puternici, fiind combinatia dinte vampirii magici si cameleoni, cele mai puternice doua fiinte din lumea magica), cameleoni si spirite. Spiritele, asa-zisele fantome, erau preferatele mele. Erau amuzante, iar atunci cand aveam meciuri cu Azuc, o speriau pe directoarea noastra . Probabil ca nu-i suportau, dar, eu una, chiar ii placeam
    Am cautat, cu privire, chipuri familiare. Si atunci am vazut doua fete, foarte diferite,dar, totusi, semanau, Semanau intre ele, si semanau si cu Eric.
    Una dinte cele doua fete avea parul aceeasi culoare ca Eric, dar ochii ii erau roz. Shamanii, vampshii sivampirii cu puteri magice isi schimbau ochii in functie de elementul pe care-l controlau, iar rozul era pentru aer. Fata de langa ea era mai inalta, si avea un stil asemanator cu Roslyn, numai ca nu avea masa musculara a lui Roslyn. Avea ochii mov, deci controla energia, ceva destul de rar la vampshi, pentru ca ea nu era shaman, era vampha, si parul lung si negru.
     Amandoua aveau aceeasi fata angelica, aproape ca a lui Eric. Fata vampsha avea o expresie rece, care, alaturi de stilui ei, contrasta  micuta fata shaman de langa ea.
      De ele s-a apropiat o fata vampir, cu parul blond inchis, cu ochii verzi. Ea nu semana cu niciuna dintre fete. Bruneta nu se uita la ea, dar,desi se vedea ca o asculta, se uita atent la mine. Ochii ei erau... reci.
      - Ce faci? am tresarit. As fi recunoscut oricand vocea acea vesela la suprafata, dar, daca ascutai atent, puteai sa simti tristetea din ea. Era Dawn.
      Purta o rochita alba, cu buline mici si negre . Era nepotrivit pentru avea zim dar acela era stilul lui Dawn.
      - Ah.. nimic, m-am intors, si abia atunci am realizat ca ochii ma usturau si lacrimau.
      - Nu s-ar zice. Cine-s  alea? a zis Emily cu o nota de dispret, din spatele lui Ros.
      - Bruneta... Am visat-o pe bruneta!  Dar nu era asa. Era delicata, gingasa. Parea o schimbare buna. Acum nu mi se prea pare. Ros isi scoase pachetul de Dunhill rosu, isi aprinse o tigara, si continua sa vorbeasca printre norisori de fum. Mi-a lasat niste semne ciudata pe palma. Uite, le-am scris pe ceva, a zis in timp ce cotrobaia prin geanta. Apoi a scos o hartie mototolita. Erau in alfabetul vechi alchimic. Invatasem despre el in a 7-a, dar nu stiam sa il descifrez. Era un alfabet uitat de mult timp, asa ca profesorii nostrii nu stiau sa il descifreze.
      - Cat! Vino sa iti prezint pe cineva. era vocea lui Eric. M-a luat de mana si m-a dus la cele doua fete.
Ele sunt Ava si Lynn, verisoarele mele. Ava, Lynn, ea e Cat, prietena mea. Oh, si ea e Alice, o buna prietena de-alor .
      - Oh, deci ea e faimoasa... Oh, doamne dezamagitor. Sincer, Eric. Hattlegrun, chiar te-a schimbat mult. Nu ai fi iesit cu un alt vampiruid nicodata. Iti amintesti " Nu ies cu hibrizi"? Eric, dragule, ce e cu tine?
      - Al, termina. Te faci de ras! s-au rastit si Eric si Lynn la ea. Ava, in schimb, parea amuzata. O distra cum Alice vorbea de mine, de Eric... Era ciudat.
      - Ava, Alice, putem vorbi pentru o clipa?
      Era prima data cand vroiam sa intru in mintea unui vampir si nu puteam. Lynn s-a intors spre mine si mi-a zambit.
       - Daca ajungi sa o cunosti e mai draguta... Nu e asa de rea. Doar ca Alice il place pe Eric de mult timp, si cand a auzit ca are prietena o hibrida, mai ales o vampiruida, s-a enervat. E destul de periculoasa... Nu ar trebui sa te pui cu ea...
       - Nici nu am de gand sa ma pun cu ea. Nu am nimic cu ea. Eric este prietenul meu si tin la el. Indiferent de ce ar face Alice eu nu ma despart de Eric. Si cu cat imi face mie mai mult rau cu atat Eric o va dispretui mai mult, iar ea e destul de desteapta ca sa realizeze asta. Nu imi pasa ce i-a facut Eric lui Alice. Probabil chiar a ranito... Dar pur si simplu eu tin mai mult la Eric decat am tinut la orice alt baiat inainte. Asa ca imi pare rau pentru Alice, dar nu o sa imi ratez sansa pentru ca ea sa alerge dupa Eric.
       - Eric tine la mine! am auzit vocea lui Alice in spatele meu. Privirea ei ma speria. Ochii ei erau mari si verzi acum, spre deosebire de mai devreme, era furioasa... ma amuza.
       - Am inteles. Asta e motivul pentru care nu a zis niciodata nimic de existenta ta. Si a uitat sa te si mentioneze. M-am spre Eric care inca vorbea cu Ava. Eric, eu ma duc la Ros, Emily si Dawn.
       - Vin si eu. Eric era dezamagit de Ava si Alice. Chiar spera ca o sa se comporte frumos cu mine... Dar nu au facut-o.
       Eric m-a sarutat usor pe buze si m-a luat in brate.
       - Pa, Lynn. Multumesc pentru dovada ta de maturitate. a zis apasat Eric. Era destul de suparat...
       In curtea scolii domnea haosul, dar chiar si asa un baiat shaman cu o drujba in mana era ceva ciudat, insa Jeremy parea distrat de baiatul shaman.
       - Ce naiba?!
       - Oh, inca un ciudat din Azuc. El e Mike. E destul de haios..a zis Jeremy. Ii place  sa faca asta. Super, nu?
       - Daca asta iti place tie. Am zis sarutand-ul pe obraz. Ne vedem un pic mai tarziu. Trebuie sa verific ceva la bibleoteca. Paaa. Le-am spus baietiilor si am fugit, lasand-ui acolo, desi Jeremy nu-l prea suporta pe Eric.
    

Capitolul VI – Roslyn, ce mama naibi?

Camera era goala, absolut goala. Roslyn si Dawn nu erau nicaieri.
- Ce naiba?! Oh, nu. Roslyn a plecat la antrenament. Maine e jocul de Slainder.
Slainder era un joc ce se practica numai la fiinte magice. In echipa erau 8 jucatori: patru atacanti, un aparator , 2 marginasi si un cautator. Existau 2 mingi. Una pentru a inscrie, folosind numai puterea magica sau fizica, in functie de ce erau(daca isi foloseau celelalte puteri erau descalificati) si incearca sa o duca dupa o anumita linie, numita Ante. Aici erau implicati atacantii. Marginasii... nu prea erau implicati. Ei au voie numai sa zboare si sa prinda mingea cea mare numita Soft folosind puterea Setna, puterea de pe luna, deci da, era un joc de noapte. Cautatorul trebuie sa prinda mingea cea mica numita Pain. Da, acest nume a fost pus cu un motiv. Pain este o minge mica, dar atunci ca simte ca este in pericol isi creeaza un scut din ace, facandu-l pe cautator sa urle. Totusi, Pain poate fi luata prin surprindere. In caz ca ambii cautatori zaresc mingea cand aceasta se duce in cercul albastru de la marginea terenului, totul e permis, si jocul mare se opreste. Atunci incepe "adevaratul joc". Se porneste o lupta, in care este permisa orice fel de magie si.. cel mai puternic invinge, aducand victorie echipei sale, iar Jeremy era cautator si Roslyn era aparator.
- O, doamne! Uitasem de joc, si uitasem ca azi are ultimul antrenament. Eric, trebuie sa fug, scuze, i-am zis, si dupa l-am sarutat usor pe buze.
- Oh, okei. Ai grija sa nu te mai bagi in belele, a adaugat chicotind.
M-am intors si m-am strambat la el, un obicei destul de prost de-al meu. Am fugit la sala de sport, iar Roslyn era exact unde ma asteptam, in mijlocul terenului.
- Roslyn! eram destul de calma, dar stiam destul de multe trucuri cu elementele naturii, asa ca stiam si cum sa amplific sunetul. Vocea mea a rasunat in toata sala, si Jeremy, care stimula un atac asupra unui vampir. Existau vampiri care aveau gene de vampiruizi combinate cu cele de vampiri, asa ca aveau puteri magice, iar vampirul respectiv avea destul de multa putere.
- Cat, O, frate! Stii ca sunt bine ca nu mai am nimic.
- Ros.. Te astept aici, am spus aproape teleporatandu-ma pana la un scaun din tribuna.
Simteam presiunea, si ma plictiseam, asa ca am intrat in mintile celor ce erau acolo. Erau stresati din cauza meciului, se temeau ca nu vor castiga, desi jucau contra unei echipe care pierduse multe jocuri. Azuc, scoala cu care urma sa se tina meciul, era o scoala pentru vampiri, shaman, cameleoni si vampshi, un fel de vampiruizi mult mai puternici, care se puteau si din spirite, fantome cu le spuneau oamenii.
In lumea magica mai existau si oameni care aveau puteri magice, cum ar fi clavazatorii, telechinetcii, vampirii energetici si cei care puteau vraji oamenii exact asa cum puteam si eu. Ei nu erau doar oameni. Erau mult mai mult de atat, pentru ca aveau gene de vampiri, druizi, shamani si cameleoni. Acestia din urma erau oameni care se puteau transforma in alte animale, iar o muscatura de cameleon putea transforma un vampsh, vampiruid, druid sau vampiruid in cameleon, facand astfel un druid sau un vampiruid sa aiba control asupra unui singur element, acela pe care erau clasificati.
Un salut m-a scos din transa mea. Vocea ii apartinea lui Jeremy, iar Roslyn era in spatele lui, transipirata.
-Oh. Buna. Ce ai facut cu Sander?
- Nimic. A trebuit sa vin la antrenamente. O lasam pe diseara. Vine si Ros, tu mai vi?
Diseara, pentru noi, era , de fapt, rasaritul pentru oamenii normali.
- Nu! Maine aveti meciul. Meci la care aveti nevoie de control total.vorbeam repede, ceea ce se intampla atunci cand ma enervam.
- Glumeaaam, Cat. Nu te enerva. a ras Jeremy calm si m-a imbratisat. Ros a sarit peste noi, trantindu-ne peste cateva scaune.
- Hai sa mergem sa vedem un film la mine. a zis ea razand. Si asa maine nu avem scoala.
Intradevar nu aveam ore, datorita meciului, si scoala avea sa se umple de elevi din Azuc.
Ros si Jeremy s-au dus la dusuri, iar eu m-am dus la Eric, urmand sa ne intalnim la Ros in camera.
Eric era langa un copac si se uita pe un pliant. Ii lipsea viata obisnuita. Inainte sa vina la noi in scoala, pentru ca venise din clasa a 9a, traise printre oameni, una dintre preocuparile sale fiind bmx-ul. Academia, insa, nu nu accepta astfel de hobby-uri, sau orice alt obiect personal ce ar putea distruge proprietatile scolii. Jeremy, alaturi de Roslyn, distrusera multe proprietati ale scolii, fiind pedepsiti de atat de multe ori, ca nici daca ma chinui nu-mi aduc aminte o zi in care scoala sa fi avut liniste cand ei erau impreuna in clasa. Ros era sora de putere a lui Jeremy.
Odata ce intrai la liceu vampirii si druizi erau alesi pentru apararea uui vampiruid, ei doi fiin promisi si jurati pentru a ma apara pe mine. Vampirul si druidul , aparatori ai aceluias vampiruid, erau frati de putere, adica aveau puteri asemanatoare, care mergeau in sens diferit. Jeremy putea prevede lucrurile rele, si Roslyn pe cele bune, de aceea Jer era vesel, iar Ros era pesimista.
- Hei, a zis Eric pe un ton care numai vesel nu era
-Ce s-a intamplat?
-Ava, verisoara mea vampsha, vine maine aici. E aducatoare de belele
-Nu stiu, Jeremy nu a vazut nimic rau, de obicei are trairi intense atunci cand are premonitii, iar eu nu am mai fost de mult in mintea lui. In schimb, Roslyn zicea ceva de o fata pe care a visat-o zilele trecute. Cine stie, poate va fi o schimbare buna. i-am zis zambind, apoi l-am sarutat usor pe buze

Capitolul V - Schimb de experiente.

       Camera lui Jeremy era pe capatul culoarului, asa ca nu i-a luat mult sa ajunga la mine, destul cat sa-mi fac un dus, dar nu destul incat sa ma si imbrac, asa ca m-a prins cu parul ud si infasurata intr-un prosop.

       - Hei… Ce naiba?! A inceput sa rada, ceea m-a surprins. Apoi m-am uitat in oglinda. Eram julita, iar pe obrazul meu drept se afla o vanataie mov-galbuie, aveam urme de rimel sub ochi iar parul ud statea in toate directiile.

       - Pune ceva pe tine si haide sa iesim de aici. Sander a facut rost de ceva bun.

       - Jeremy! Mi-ai promis ca ma inveti cum sa extrag viata, nu doar s-o daruiesc… Cand vine Sander?

       - Mai tarziu. Avem timp si pentru magie. A replicat zambind.

       - Bine.. Vreau sa ma imbrac, imi dai voie? Du-te pe hol, vin imediat.

       - Ihim. A spus si s-a intors scotocind prin buzunar dupa ceva ce am presupus ca era pachetul de tigari.

        Mi-am pus o pereche de blugi gri si un hanorac albastru de catifea. Fondul de ten a acoperit aproape in totalitate vanata si zgarieturile de pe fata mea. M-am incalat in graba cu conversii negri pe care ii luasem in excursia in Europa.

        Am iesit si l-am vazut pe Jeremy langa fereastra mare din sticla colorata, fumand ceva ce parea a fi Marlboro.

         - Hai, Jeremy. Sunt gata.

         - Sunt inpresionat, a zis printre norisorii gri de fum. De obicei iti ia mai mult, adauga in tip ce arunca chistocul intr-o baltoaca de afara.

         - Hahaha. Haide, doper, mai repede. Vreau sa invat ceva inainte sa uit cum ma cheama.

         - Bine, mi-a raspuns amuzat.

         Sander era colegul de camera al lui Jeremy si era, in majoritatea timpului, drogat. Fuma destul de multa iarba, dar era amzant. Cand eram clasa aVII-a am vrut sa fiu cu el, dar atunci a fost momentul cand a inceput sa fumeze iarba, si pe mine chiar nu ma atragea acel lucru atunci.        

        Am ajuns in padurea Academiei, unde Jeremy se aseza pe jos langa un pom .

         - Iti e foame?

         - Da. Dar cred ca o sa fiu bine, i-am raspuns oarecum indiferenta. Nu o sa sar pe tine si o sa iti sug sangele i-am zis in gluma.

         - Eu o sa sar pe tine si o sa iti dau mana mea. Si asta si facu. Jeremy sari pe mine si isi duse incheietura maini la buzele mele, l-am muscat. Avea sa fie ametit inainte de venirea lui Sander, dar imi era foame.

         - Gata. Hai sa trecem la treaba, am zis cand am terminat.

         - Bine. Lua o frunza de pe jos si mi-o puse in fata. Cum vindeci de obicei?

         - Pai ma gandesc la lucruri frumoase, pe care le iubesc, ma gandesc cata nevoie am de acel lucru… Nu stiu. Imi vine natural.

         - Ok, gandeste-te la opusul a ceea ce faci cand vindeci.

         Am inchis ochii si m-am gandit la noaptea cu lupta. Vedeam varcolacii, as fi vrut sa ii sfasii cu mana mea, fara puteri. Eram plina de ura, pentru prima data in viata mea as fi fost in stare sa sfasii pe cineva cu coltii. M-am uitat la funza, dar nu am vazut decat bucatele uscate si marunte.

         - Bun, Cat, dar nu atata furie. Ti se citeste in ochi. Treptat, nu toata furia odata, pentru ca trebuie sa iti poti controla furia.

        Am inchis ochii, din nou, si m-am gandit trepat la frica pe care o traisem in acea seara si apoi la Roslyn, care fusese atat de ranita de varcolaci, si mai era si Jeremy, care se luptase cu majoritatea varcolacilor, dar cand am deschis ochii frunza abia daca mai era intreaga.

         - O doamne. Si cand te gandesti ca toata lumea te crede un pisoias, iar tu esti o pantera .     . Nu imi placeau  aluziile la numele meu, dar Jeremy se folosea destul de des de ele, asa ca ma obisnuisem.

         - Jeremy! Vino aici si o sa vezi ce patesti de la aceasta “pantera”, i-am spus in timp ce am inceput sa il alerg .

         Eu alergam destul de repede, doar ca Jeremy facuse destul de mult fotbal American inainte, in gimnaziu, si stia cum sa ma fenteze destul de bine, ceea ce si facu atunci cand rasari de nu stiu unde si m-a trantit la pamant.

         Eram atat de aproape unul de celalalt, ii simteam respiratia apoi i-am simtit buzele. Nu aveam acelasi sentiment ca la Eric, dar era placut si fluturasii din stomac si-au facut aparitia.

          - Intrerup? Era o voce cunoscuta. Era Sander.

          - A.. nu, omule. A fost un accident. Dar nu fusese. Jeremy s-a ridicat rusinat de pe mine.

          - Frate.. Si eu care credeam ca sunteti doar prieteni. Vocea lui Sander era amuzanta, iar parul plouat il facea sa arate caraghios, asa ca atunci cand l-am vazut am inceput sa rad.

          - Suntem doar prieteni. Ti-am zis, frate, a fost un accident, a subliniat Jeremy. Ai adus-o?

          - E chiar aici, omule.  A spus Sander in timp ce scotea un pachet micut din buzunar.

          - Ah.. Baieti, eu nu ma simt atat de bine. Ma duc sa ma intind un pic.

          - Hai, Kitty, nu ramai si tu? A zis Sander, facand, ca de obicei, aluzie la porecla mea.

          - Nu, poate alta data, am adaugat in timp ce il pupam pe obraz.

          Eram confuza. De ce aveam fluturasi in stomac cand m-a sarutat Jeremy? Il placeam pe Eric atat de mult, dar totusi, am avut emotii.  Apoi l-am vazut pe Eric, langa iazul de la marginea padurii, cu Dianne. Dianne era o druida din clasa a VIII-a, si era, intamplator, prietena lui Eric. Era frumoasa, dar, era mai mult opusul meu. Avea parul brunet si ochii negri, ca majoritatea  druizilor, era mai scunda decat mine, asta insemna ca era foarte mica, avand in vedere ca eu aveam aproape 1,65. Eric s-a ridicat si i-a zis un “ne mai vedem” sec lui Dianne, care parea destul de suparata.

          - Hei, ce faci? Mi-a zambit si si-a pus mana dupa gatul meu.

          - Mbine.. Ce.. Ce a patit Dianne ?       

          - Uh.. Eu si Dianne ne-am despartit.

          - Ce? De ce? Eram socata. Erau impreuna de ceva timp si se despartisera.

          - Dianne era mult prea copilaroasa. Si, in plus, e cineva acolo de care chiar imi place, a spus in timp ce ma saruta.

          Din nou acea senzatie placuta, din nou emotia aceea care mi se raspandea in tot corpul. Mainile mele s-au incolacit in jurul gatului sau si  corpul lui s-a lipit de al meu

          - Nts nts nts. Ce-avem noi aici? Doi mici amorezi. Era vocea profesorului de algebra, si probabil si geometrie, domul Julian Vladimir. Era destul de sever, si, de parca nu existau destule reguli, Vladimir, asa cum ii spuneau toti, avea anumite reguli, mai ales in ceea ce privea tunsoarea baietilor. Jeremy fusese unul dintre baietii care trebuiau sa se tunda, iar eu aveam probleme cu el din clasa a VII-a. Insa Eric fusese unul dintre elevii lui preferati, acum, insa, Eric nu mai facea algebra, alegand sa faca istoria Germaniei in schimb.

             - Ah.. Domnul Vladimir.. Ah… Ne scuzati.

             - Sper sa fie pentru ultima data, a spus pe un ton sever si s-a intors inspre mine. Aksesuuarlar ne vedem maine la ora.

            - Ah.. Da, domnule.  

            S-a intors pe calcaie si a plecat spre un grup de baieti druizi care isi bateau joc de o druida care era prin clasa a VI-a.

            - Haide, te duc in camera ta. Nu imi place ideea ca Vladimir e cu ochii pe noi, cu atat mai mult cu cat tu inca ai ore cu el.

            - Uh. Bine, dar inainte haide pana la Roslyn. Vreau sa vad ce face?

            - Mbine… A zis in timp ce ofta.

           Cand am ajuns in camera lui Roslyn am ramas socata.

             - Ce naiba?!   

Capitolul IV - Viata inseamna si responsabilitate.

        Nu simteam ce mi se intampla, dar nu vedeam nimic, nu auzeam nimic. Apoi... cateva picaturi cu un gust dulceag mi s-au scurs incet de pe buze pe limba, apoi, picaturile au devenit o mica cascada de lichid, rosu, subtire si dulce. Doamne! Era atat de dulce. Atat de frumos. Un gust pe care il mai simtisem odata. Cu doi ani in urma. Era sange de vampir. Era sangele lui Roslyn. Am deschis ochii si am vazut-o. Era ranita,mai slabita decat am vazut-o vreodata. Ochii mi s-au umplut de lacrimi, un suroi de lacrimi sarate mi s-au scurs pe obraji. Deborah zacea intinsa pe jos. Era printre putinii varcolaci omorati de Roslyn. Pentru vampiri varcolacii erau letali. O zgarietura ca cea primita de la Herra putea fi mortala, iar Roslyn era plina de rani. Jeremy inca se lupta cu Herra. Omorase marea majoritate dintre varcolaci, dar Herra era noua. Chiar mai puternica decat Jeremy. Am facut un efort incredibil pentru a intra in mintea Harrei. Vroia s-o controlez, desi nu eram sigura ca o 

sa pot. Era prinsa de cateva plante si acum Jeremy o storcea de viata. Plantele acelea 

 o raneau. O durea tot corpul. Pielea o ardea. Se simtea goala, epuizata. Plangea, imi era mila de ea, apoi un gand intunecat i-a umplut mintea, si disconfortul meu a reaparut. M-am uitat in spate. Era un varcolac mare, mai mare decat vazusem vreodata in viata mea. Un impuls m-a facut sa arunc fulgere si flacari in el. Acel impuls il tranti la pamant si il transforma intr-un baiat, nu mai mare decat Jeremy, dar mult mai solid. Ochii lui erau rosii, mai rosii decat ai lui Ros. Era puternic, dar magia era letala pentru varcolaci.

           Am cautat din nou mintea Herrei, dar nu am gasit-o. Singurele ganduri erau ale lui Jeremy. Atunci am realizat ca Roslyn zacea acolo, incostienta. M-am aruncat langa ea si am incercat sa o simt, dar nu reuseam. Suroaie de lacrimi mi se scurgeau pe obraji.

        - Jeremy! Jeremy! Am tipat atat de tare incat as fi trezit si mortii, dar, evident nu am facut-o. Roslyn zacea acolo, pe pamant, ranita. Jeremy, e moarta? Am zis printer lacrimi. Jeremy. Spune-mi ca o sa fie bine.

        - Cat! Calmeaza-te! O sa fie bine. Se vindeca, dar trebuie sa o ducem la Academie. Everett o sa stie ce sa ii faca.

        - Nu o sa stie! El foloseste spirul! Ii trebuie viata ca sa o vindece, iar ea nu are viata. E vampir, pentru numele lui Dumnezeu! Este moarta! Trageam de Roslyn  cu toata forta pe care o aveam. Vroiam sa fie in viata. Vroiam sa traiasca. Din cauza mea era asa. Din cauza mea era moarta. Roslyn! Roslyn! Te rog, trezeste-te. Ros! 

        Lacrimile imi inundau ochii. Viata mea nu exista fara Roslyn. Nu avea cum sa existe. O iubeam. Era parte din mine, la fel ca Jeremy. Ma ajutase in cele mai grele zile ale mele, era mereu langa mine, si acum… Avea sa moara? Fara speranta am incercat sa o vindec. Mi-am folosit ultimele puteri. Si a mers! Ranile lui Roslyn se vindecau. Era un miracol. Si apoi le-am gasit . Gasisem gandurile lui Roslyn. Era atat de slabita si o durea tot corpul, dar vedea lucruri atat de frumoase, magice. Pentru ca era magia cea care o vindeca, si desi curgea din mine, nu era a mea. Nu aveam puterea sa o vindec, cu atat mai mult un vampir. Nici Jeremy nu avea. O singura persoana imi pomenise de vindecarea vampirilor. Eric o vindeca, dar cum? Nu il simteam, dar apoi mi-am adus aminte. Ericimi spusese cum vampiruizi puteau vindeca prin intermediul altora. Ma controla. Prin mine, o vindeca pe Roslyn, desi nu o suporta. Dar, de ce? 

       Mi-am revenit din transa gandurile si am continuat sa stau in mintea lui Ros si sa o vindec. Aproape toate ranile i se vindecasera, dar tot nu putea deschide ochii, trebuia sa fie hranita, iar Jeremy era mult prea slabit pentru a o hrani.

      - Jeremy, trebuie sa se hraneasca. Poti s-o duci la Academie?

      - De ce nu mergem la Janette? Emily e acolo.

      - Acasa la Janette ne pot ataca varcolaci. La Academie nu.

      Nu a mai stat pe ganduri si a luat-o pe Ros in brate si a inceput sa fuga nebuneste prin padure. Nu puteam tine pasul cu el . Am simtit iar prezenta lui Eric in mine. Ma supraveghea, chiar daca nu era supraveghetorul meu. Ma vroia la liceu, in siguranta, era ingrijorat din cauza luptei pe care o vazuse prin ochii mei.

                                          * * *

       

      Am stat langa patul ei pana luni, pe la pranz, cand Roslyn deschise ochii si bajbai dupa mana mea.Ma stranse, apoi sopti ceva aproape indescifrabil. Ii era foame, dar am chemat-o pe Dawn, nu pe Emily. Imi era frica pentru Emily. Ros ar fi putut s-o omoare, dar Dawn era mai rezistenta.

       Am iesit pe hol. Eram epuizata, nu dormisem de doua zile si nu mai mai hransiem de sambata.

       Eric era acolo si m-a prin chiar inainte sa cad pe marmura rece.

       - Car, esti bine? m-a intrebat ingrijorat.

       - Uh... Sunt doar obosita, atata tot. O sa ma duc sa dorm atunci cand Ros se va simti mai bine.

       - Ba nu. Te vei duce acum sa dormi, sau macar sa te hranesi. Nu vei sta aici. Eric incerca sa ma vrajeasca, dar nu putea vraji un alt vampiruid, sau cel putin unul care folosea spiritul. Incercarea lui m-a amuzat.

       M-a luat in brate si m-a dus in camera mea si m-a asezat pe pat.

       - Ma duc sa-ti aduc ceva de mancare, a spus si m-a sarutat lung pe frunte. Am inrosit si i-am zambit. Vin imediat!

       M-am intins si am luat laptop-ul, l-am deschis si mi-am verificat mail-urile. Erau cateva de la matusa Reea, auzise despre intamplarea cu varcolacii si era ingrijorata. Vroia sa-l trimita pe Cedric sa ma ajute, dar i-am zis ca sunt bine si ca si Roslyn o sa fie bine curnd, cel putin asta speram.

       Eric s-a intors cu niste pui si cartofi pai. Am mancat cativa cartofi, apoi am pus tava pe noptiera.

       - Trebuie sa vad ce face Roslyn. Nici de Jeremy nu am mai auzit nimic de aseara. 

       Am incercat sa ma ridic, dar m-a luat de mana si m-a asezat pe pat.

       - Dormi, o sa il trimit pe Jeremy la tine cand te trezesti. Vrei... Vrei sa plec?

      Stiam ca o sa ramana in zona ca sa fie sigur ca nu plec.

       - Nu.. Ramai.

       Am adormit, dar am avut un somn agitat. Am visat noaptea cu atacul, dar totul se transforma, foarte repede, in ceva frumos. Nu stiam ce era, dar era frumos. M-am trezit atunci cand ochii plini de furie ai Harrei mi-au aparut in minte,

        - Cat, te simti bine Ai tipat. Ce ai vazut? 

        - Era Herram. Dar ea e moarta, Nu avea cum sa fie ea.

        - Ai fost marcata de eveniment. O sa treaca. Vrei sa-l chem pe Jeremy?

        - Uh. Da. 

        - O sa vina imediat. Ne mai vedem.

        - Eric, stai. Mersi. Pentru tot.

        - A fost placerea mea, mi-a zambit.

        Se apleca incet spre mine, respiratia lui era dulce, buzele lui se apropiau de ale mele, si atunci s-a intamplat. M-a sarutat. Era atat de placuta senzatia aceea dulce. Mii de fluturasi zburau prin mine, era atat de frumos. Era magic. Acel sarut era magic, dar scurt. Il vroiam atat de mult. M-am indepartat inrosind.

        - Ah.. Ar trebui sa plec sa il chem pe Jeremy... Pa.. a zis si m-a sarutat usor pe buze.